chestii

Post Reply
User avatar
Zancrow
Academy Student
Academy Student
Posts: 31
Joined: Sat Sep 02, 2017 9:16 pm
Username AK: Zancrow
Nume: Eryx
Varsta: 21
Sex: Masculin
Rasa: Hunter

chestii

Post by Zancrow » Sat Sep 02, 2017 9:59 pm

Habar nu am, aici se împărtășesc chestii. Însă arta de a scrie este arta de a descoperi ceea ce crezi.


Eripitur persona, manet res
(Operea supraviețuiește întotdeauna creatorului ei)

Când ne trezim într-un vis nu îi știm începuturile, suntem deja în mijlocul acțiunii și continuăm să jucăm rolul pe care îl avem dar ce facem atunci când realitatea noastră este de fapt un vis, existând un final. Dar această teorie rămâne doar o frunză în bătaia vântului, acum tu ești creatorul visului tău, lumea asta este un teren de joacă în care poți interfera cu alți visători, asemenea ție sau mai puțin, dar ai grijă căci ești pe marele platou și nu prea stă publicul după tine, succes în a colabora cu ceilalți! Cum tu ești creatorul ai de gând să creezi o operă, ceva unic care să te reprezinte în această cursă, să delectezi publicul și să cucerești inimi dar ce te faci când opera pe care vrei să o creezi ești chiar tu? Scenariul a fost scris și ți-ai pierdut dreptul a fi designerul creației, doar i-ai făurit prologul și acum te descurci în jocul altcuiva până când ai să evadezi sau ai să te afunzi tot mai mult până când dai de începuturi, privește oamenii în ochi și zâmbește-le, simplu, fii tu! Despre asta e viața, complexitatea din simplitate, a fi tu contra celorlalți până când tu se transformă în voi. Cu cât vei trăi mai mult acest vis ce încearcă să pună stăpânire pe tine îți vei da seama de tot ceea ce este în jurul tău și în anumite momente te vei pierde de nici tu nu vei mai ști de tine și singura scăpare este să ajungi prin alții spre sine, oare cine vrea să-ți fie bine? Dar când ai să vezi că o persoană ți se dăruiește, îți oferă dragostea ei atunci vei înțelege că ai câștigat ceva ce nimic în lumea materială nu poate cumpăra, un prieten care, indiferent de cine sau cum vei fi, o să fie lângă tine susținându-te și probabil făcând glume pe seama ta pentru a te simți mai bine, fiecare vis are la bază ceva, baza acestuia este prietenia. Toți ne cunoaștem între noi doar că nu ne amintim acest lucru, am plecat din același loc și în același loc ne vom întoarce dar acum trăim divizați și căutăm în acest miraj ce credem că vrem, alegerea, bineînțeles, îți revine ție. Ești un om ce merge pe o câmpie verde și dintr-o dată o tornadă complexă, inexplicabilă, alcătuită din tot ce poți înțelege și ce nu, te lovește, ce vei face și cine vei fi? Răspunsul, că asta căutăm în drumul nostru, este în funcție de fiecare, prefer să fiu în continuare eu având încă o perspectivă de a privi lucrurile. De ce visul ăsta se rezumă la mine, la bunătate și multe lucruri uimitoare? Simplu, e o parte din opera mea. Am privit adânc, nu am putut înțelege și nici nu mi-am dat seama că simt ceva, asta doar pentru a explica ceva, dar totuși acolo e iubire și speranță pentru că ultimul meu glas va fi: idiotul a reușit încă o dată. Probabil așa a fost scris, maktub, sau așa decidem noi să credem când de fapt în mâna noastră este pixul și în față avem foaia, mă aflu în mișcare în propriul vis conturându-mi tot mai mult opera. Impactul pe care îl ai în lume este unul de nedescris, indescifrabil în prezent dar observabil în viitor și cu fiecare persoană pe care o cunoști îți dai seama că poți schimba ceva în lume, făcând parte din ea. Fii onest cu tine, respectă orice om îți iese în cale și continuă să mergi, să explorezi, să te distrezi și să nu uiți să dăruiești tot ce ai mai bun pentru că asta, dragul meu, draga mea, înseamnă cu adevărat a trăi. Mulțumesc clipei în care am fost pierdut atât de adânc, blocat în prezent și renăscând tot mai mult, pentru că sunt acum, merită să trăiești și de ar fi să treci prin iad. Dragostea zâmbetelor celor dragi.
O poveste a fost spusă, acum s-o auzim pe a ta. De ar fi să te pierzi în vis, să te conturezi pe tine după bunul plac și apoi te-ai pierde în propria creație, cum ai evada?

Persona
Deoarece piesa s-a terminat și decorul l-am făcut praf, clădim altul pentru că scenariul se schimbă și odată cu el, noi. Pentru public suntem niște magicieni, magia noastră constând în timpul nostru de a ne schimba masca, putem fi oricine oricând și ei să n-aibă timp de reacție. Așa au fost toate piesele până acum, publicul era vrăjit în timp ce noi îl otrăveam și totuși... roata s-a întors brusc, în loc să otrăvim publicul am ajuns să ne otrăvim pe noi și de atunci n-am mai simțit ceea ce trebuie să transmitem, a fost alt scenariu la mijloc. Nu știu cum se face, dar noi, cei care-i vrăjeam pe ei, am ajuns să vizionăm un spectacol alături de ei. Ne-am înmuiat în otrava ce le-o aplicam lor odată și acum înțelegem că de fapt îi legam, le tăiam aripile la finalul piesei. Dintr-un joc alb negru și fără coloană sonoră la cu totul alt nivel, este trist. Nu este trist pentru că s-a produs o asemenea evoluție, triste sunt efectele evoluției asupra noastră, unii ne-am pierdut dibăcia. Păcat, cam toți am pierdut-o în fața mai marilor ațelor. Acum, privirea din spatele măștii ce se uita la public, vizionează ceea ce îi este pus în față, esența celui din spate fiind cu totul exilată de realitate fără a avea drept de apel. Vremurile binelui s-au dus, acum sunt repercusiunile acestuia, răul din bine. E timpul să tragem cortina și concluzia totodată. V-am prezentat piesa al cărei scenariu a fost scris de către mine, eu fiind tipul mascat aflat în lumina reflectoarelor în timp ce mă vizionam din mulțime. Finalul, masca mi s-a spart și cu ea a dispărut și întunericul din jur în timp ce sforile ce mă legau au căzut toate brusc. Privesc în sus, libertate, privesc în față, nimic, privesc unde bate lumina, provocare și chin urmat de teamă.


Explozie de culoare
Totul se schimbă cu trecerea timpului, fiecare om este divers nuanțat de culoarea timpului care îi influențează caracterul. De la origini și până acum, culoarea deschisă a devenit foarte închisă inspirând frică, teama și singurătate. În acest tablou ușor luminat de către ultimele pete viu colorate putem observa cum ele sunt în prag de dispariție; mulțumim, societate! Acum raza de lumină-i întunecată- pentru cine-i orb și nu poate s-o perceapă ca să-i simtă a ei atingere sufletească. De la ceva frumos la o tumoare cancerigenă, asta-i viața cât timp funcționăm după schemă. Refuzăm din adâncul inimii să ne deschidem, extindem, să conferim lumină ca să vadă și cel ce a rămas fără retină. Alegem a ne închide, întuneca și pierde în a noastră viață actuală plină de regrete, suntem orbiți și nimiciți. Ne jertfim din cauza prostiei noastre, ne părăsim pe noi înșine, umanitatea scapă de societate. Sparge bariera, încalcă limita și pătrunde înapoi în noi, numai așa vom ne vom reclădi codul moral. Cred că a sosit clipa să triumfăm pentru a reda nuanțele culorilor din tablou.


Șchiop
Când corpul îmi este doar praf de stele, mintea inundată de probleme și inima sfâșiată de durere constat că sunt în impasul existenței mele. Schimbarea vine și trece, niciodată nu voi păși pe un drum plin de regrete. Prin alții rămân etern, nu mă schimb căci sunt efemer. Am venit și am să plec doar când o să las ceva în urmă, adesea mă cred doar propria-mi umbră. Între răsăritul și apusul de soare îmi găsesc eul fiind doar ecoul ce îmi sparge egoul, luptă internă și molipsitoare aducătoare de maladie a unui cadavru care moare atunci când nu-i dai de mâncare, sufletul caută evadare.
Crocobaur

User avatar
Zancrow
Academy Student
Academy Student
Posts: 31
Joined: Sat Sep 02, 2017 9:16 pm
Username AK: Zancrow
Nume: Eryx
Varsta: 21
Sex: Masculin
Rasa: Hunter

Re: chestii

Post by Zancrow » Sun Sep 10, 2017 5:23 am

Veni Vidi Vici

Actul I – Renașterea

La marginea apei totul se spărgea precum fiecare picătură a ploii care se spărgea în râu și se contopea cu acesta, părea a fi o simbioză perfectă a căldurii – ploaia - cu a frigurlui – râul -. Priveam cu inima căci îmi pierdusem gândul, a fost luat la vale, condus de frică și marginalizat în uitare și acum ghicește, tu, sine, a reînceput ploaia. Ai trăit mai mult decât aș fi putut să o fac eu, rațional vorbind, și ai simțit totul mult mai pur decât mi l-aș fi putut imagina eu, iar acum tinzi să reapari să fim iar una, probabil o să fie pentru totdeauna, probabil... Am cel mai sincer sincer zâmbet față de tine, cele mai calde lacrimi ce dizolvă răceala pe care o aveam în ochi și cel mai imatur mod de a căuta. Caut ceea ce îmi ascund de mine. Îți aud pașii, mă întorc și te văd cum din fiecare picur te transformi și prinzi formă, strălucind mai tare decât un diamant cu cel mai larg zâmbet pe buze, ne revedem sub altă formă. M-aș ridica agitat tremurând din toate încheieturile de fericire dar prefer să continui până când ai să vii lângă mine și o să privești cu mine, din nou dar de data asta cu un nou început.

Actul II – Paradis

Visez și mă pierd în asta, mereu am făcut-o și o iubesc din toată firea, detașearea de realitate trăind în ea, cel mai frumos lucru chiar și atunci când am fost tras forțat în ea și supus la a trăi. Stai, ce înseamnă a trăi? Un vortex de gânduri, sentimente și deseori asemănat cu o presiune fizică pentru suflet, ciudat dar asta e repercursiunea modului de trai într-o oarecare suferință morală. Nu continua să înțelegi explicația, mâinile îi ating umerii și începe potopul acompaniat de plânsul isteric. Nu se oprește din zâmbit când vede cele întâmplate, își înclină capul și vorbește fără a rosti niciun cuvânt până când totul o să își revină și o să înțeleagă, vulnerabila viață. Ochi mari, debusolați și iritași au privit-o și s-au liniștit, fiecare bătaie devenea mai lentă, astfel a început și vijelia, iar amândoi au zâmbit simțind impactul, climaxul. Cu un zâmbet i-a îndepărat și ultima lacrimă, cu o îmbrățișare a oprit furtuna și cu un sărut pe frunte a îmblânzit natura. Mâna ei fermă, albastră, cobora ușor pentru a o captura pe cealălaltă și totul se liniștea, dispărea. Se uita împlinită de propria existență și cu o ultimă strângere de mână, cu un ultim zâmbet și cu o ultimă profundă șoaptă apa s-a evaporat și totul a culminat în alb, s-au contopit.
Crocobaur

User avatar
Zancrow
Academy Student
Academy Student
Posts: 31
Joined: Sat Sep 02, 2017 9:16 pm
Username AK: Zancrow
Nume: Eryx
Varsta: 21
Sex: Masculin
Rasa: Hunter

Re: chestii

Post by Zancrow » Tue Feb 27, 2018 1:40 pm

Comoară îngropată adânc

în apă învolburată, Comoară îngropată adânc
mormânt profanat violent, specie turbată
imortala voință omenească aleargă inconștient
dincolo de trecători, de glasuri
la popasuri, gândurile se îngrămădesc
călătoria lor pentru facerea de rău lor
sunet de alarmă răsună în subconștient,
dar, omul este somnambul și rămâne incert într-un ritm patetic de lent,
pășești pe alt drum, vezi cu alți ochi;
prin armata asta de strigoi, sunteți unul fiind doi.
mărul se învârte căci sunt lacune, șarpele se aude
Iar umanul biruind inspiră răul emanator atroce,
Sarcam cutremurător himere invocă mistuitor
Bătălie a oamenilor abneagă miracolul existenței, nefiind ireal.
puzzle la un pas de rezolvare, găsește soluția
Repede, căci, ne omoară evoluția...
Crocobaur

Post Reply