Petale de mac

Post Reply
User avatar
Savannah
Genin
Genin
Posts: 137
Joined: Tue Nov 28, 2017 10:58 pm
Username AK: Savannah
Nume: Zoe Loffey
Varsta: 15
Sex: Feminin
Rasa: Vampir

Petale de mac

Post by Savannah » Thu Dec 07, 2017 8:45 pm

Cum nu îmi era tocmai la îndemână să rezolv cu pozele pentru topicul cu desene, am zis să încerc mai degrabă o povestioară. Lectură plăcută!
Prima parte
Și-a căutat agitat bricheta-n buzunarele blugilor. În cel stâng nu era, în cel drept iară-și nu. Oare o uitase acasă? David își spuse că nu avea cum să fie așa de amețit. Bricheta și pachetul de țigări erau primele lucruri la care se găndea când trebuia să plece undeva. Mai ales dacă era vorba de Festivalul Verii. A pipăit buzunarele din spate ale blugilor, simțind forma dreptunghiulară a obiectului. A expirat ușurat. Cel puțin un lucru bun în ziua aceea.

Stătea sprijinit de un stand cu bijuterii făcute manual. Vânzătoarea cea tânără și oacheșă l-a întrebat dacă dorește ceva. La început, a aruncat o scurtă privire asupra colierelor și a brățărilor unice. Politicos, și-a aranjat ochelarii și s-a pregătit a răspunde fără să jignească sau să supere.

- Sunt... frumoase. Nu pot să neg asta, dar pe mine nu mă interesează.

David și-a reluat poziția inițială, văzându-și de țigara lui. Dar vânzătoarea, insistentă din fire, a continuat conversația:

- Și totuși, un băiat așa ca tine sigur are prietenă sau suspină după admirația unei domnițe. Iar o bijuterie ar încânta-o, a adăugat ea cu zâmbetul pe buze.

Pentru David acele insistențe erau fără rost și iritante. Își dorea ca vânzătoare să înceteze pentru ca el să își poată fuma liniștit țigara, dar și-a dat seama că mai bine ar pleca de acolo.

- Nu am prietenă și nici nu am de gând să îmi fac prea curând, i-a răspuns el rece.

Fața ei s-a schimbat. Mimica de om vesel s-a transformat în una de supărare, ochii ei vioi strălucind pentru câteva clipe ca jarul aprins. Cand el a ajuns în fața ei, glasul la fel de mieros ca la început, s-a făcut din nou auzit.

- Fumător? a concluzionat ea.

A zâmbit șiret. David i-a analizat chipul exotic. El, în comparație cu ea era palid. Ochii ei atrăgeau atenția. În special cearcănele fine, care îi trădau vârsta. La început nu îi dădea mai mult de nouăsprezece ani, dar privind-o mai cu atenție, vânzătoarea îmbătrânise cu cinci ani. Era puțin buimac, dar și-a zis că mintea îi juca feste. A îngânat un „da” sec. Starea de iritare se evapora rapid, tânărul devenind confuz. Și-a dus mâna pe abdomen, simțind cum stomacul i se întorcea pe dos. A aruncat ce a mai rămas din țigară și și-a cuprins cu ambele maini abdomenul. Durerea devenea insuportabilă, iar gâtul îi lua foc. Rânjetul crud al vânzătoarei i s-a imprimat pe retină înainte de a vomita. Era îngrețoșat, iar picioarele începeau să îl lase. Ar fi picat pe jos, în propria vomă, asta dacă femeia nu venea imediat să îl sprijine. El nu a reușit să îi mai vadă chipul, doar pantofii simpli, de culoare gri și prăfuiți.

Cârpa umedă cu care ea îl ștergea l-a făcut să își mai revină. Abia când a simțit pânza ca fiind rece pe fruntea lui, a realizat că probabil pielea îi era fierbinte. Spre norocul lui, nu avea febră, iar senzația răcoroasă i-a făcut bine. După un sfert de oră era ca nou. Atenția pe care i-o acorda salvatoarea sa, credea că era doar din cauza îngrijorării, dar el era naiv. Nu realiza cât de profund îl privea și nici nu îi putea citi gândurile. În spatele măștii de om binevoitor, se ascundea o minte ascuțită și pe placul Diavolului.

Când a plecat de la standul cu bijuterii pentru a-și căuta cei doi prieteni, David, s-a simțit ca și cum cineva îi luase o greutate de pe suflet. Cu cât se depărta, starea de bine se intensifica. Încă era aglomerat, dar prin oamenii care mișunau de colo-colo, băiatul a reușit să vadă, lângă scena de spectacol, cele două siluete pe care le căuta. Un tip mai plinuț, de statură medie ce căra cu el o chitară, și o tipă anorexică cu părul strâns în coc, îmbracată în tutu de balerină. Băiatul își verifica chitara, cât fata, cu mișcări energice ale mâinilor, încerca să își expună mai bine of-ul legat de spectacol. David se gândea că Amelia iar dramatiza legat de calitatea spectacolului, iar Jazza sigur nu era atent la ea. Avea ochii doar pentru prețiosul său instrument. A învățat să cânte la ea doar pentru a atrage fete, dar el a fost cel care a devenit atras de chitară.

- Să înțeleg că v-ați distrat, copilași? a spus David apropriindu-se de cei doi.

Ambii și-au îndreptat atenția asupra lui, lăsând deoparte ceea ce făceau.

- Pe cine faci tu copil, ochelaristule? a răspuns Amelia cu răutate, venind amenințător de aproapre pentru el. Chiar dacă el era mai înalt și cu două luni mai mare decât ea, asta nu o intimida pe balerină. Eu, a continuat ducându-și mâna la piept, sunt o tânără doamnă.

Băieții au pufnit în râs la atitudinea ei. Chiar dacă pentru cele mai multe persoane aducea a tipă fițoasă, asta era doar o mascaradă, care pe ea o făcea să se simtă mai în siguranță. Atât David, cât și Jazza, știau de acest aspect legat de personalitatea ei, însă asta nu îi împiedica să se amuze. Pe chipul ei și-a făcut apariția un zâmbet prietenos și i-a dat cu pumnul în joacă în umăr lui David.

- Nu a fost așa de rău, s-a auzit în cele din urmă glasul chitaristului.

- Mda, a aprobat fata. A fost mediocru. Fără speranță, a mai spus cu falsă dezamăgire în glas.

- Nu am rata nimic. Bun... Acum putem să plecăm? Nu de alta, dar ziua de azi a fost plină de belele.

- Desigur, i-au răspuns cei doi în cor.

După o tură printre tarabe, adolescenții, obosiți după acea zi încărcată au hotărât să rămână peste noapte la David, cum el era cel mai aproapre de locația festivalului.

User avatar
Kon
Chūnin
Chūnin
Posts: 297
Joined: Wed Feb 15, 2017 6:27 pm

Re: Petale de mac

Post by Kon » Mon Dec 11, 2017 4:36 pm

E interesanta povestea, sper ca vei pune si continuarea.
Spor la scris!

User avatar
Savannah
Genin
Genin
Posts: 137
Joined: Tue Nov 28, 2017 10:58 pm
Username AK: Savannah
Nume: Zoe Loffey
Varsta: 15
Sex: Feminin
Rasa: Vampir

Re: Petale de mac

Post by Savannah » Sun Mar 11, 2018 9:05 pm

Cu toată lenea mea, am reușit să fac și cealaltă bucățică de poveste. Și mulțumesc Kon!
Partea a doua
Amelia a căscat plictisită privindu-l pe David cum căuta în dulăpioare ceea ce îi trebuia pentru a face cafea. Ca de fiecare dată, gândul că puțină ordine nu i-ar strica amicului ei i-a invadat mintea. Era adevărat că el se descurca și fără părinții lui, dar erau mari șanse ca orice situație să evolueze într-un dezastru. Exact ca seara precedentă când el nu a fost să o susțină. S-a încurcat în lucruri și a ajuns când spectacolul deja se terminase. Chiar dacă ea, ca și Jazza arăta că era totul bine, adevărul era că o deranja teribil. De fiecare dată apărea câte ceva, iar David nu mai venea la timp. Doar când erau mici reușea să ajungă la timp la ore și la alte activități.

Jazza a intrat foarte bine dispus în bucătărie. În comparație cu cei doi, era îmbrăcat de plecare și avea rucsacul și chitara cu el.

- Deja pleci? a întrebat adolescenta cu tristețe.

- Din nefericire...

- Așa devreme, amice? a întrebat și David îndreptându-și atenția asupra lui.

- A sunat mama și era fosrte serioasă când a spus să fac bine și să ajung la timp, a răspuns chitaristul jenat.

- Oh, înțeleg. Drum bun.

- Mulțumesc. Pa, Amelia.

- Pa, Jazza. Ne vedem mâine, da?

- Normal, s-a auzit glasul băiatului înainte de a ieși pe ușă.

Ceașca de cafea pe care i-a pus-o David în față, a adus-o cu picioarele pe pământ. S-a strâmbat la el. Era puțin supărată pe el. Chiar dacă trecuseră deja ore de la spectacol. În timp ce el s-a așezat pe celălalt scaun, fata i-a analizat chipul. Așa palid, cum e în fiecare zi, cu cercănele din ce în ce mai adânci ce atrăgeau atenția asupra ochilor, cu părul ciufulit și fără acei ocelarii ce îi ascundeau ochii albastrii strălicitori, Amelia se gândea cât de inocent pare. Nu ca tipul înalt, cu ochelari nașpa și morăcănos ce îl vede zilnic la școală.

- La ce te uiți așa intens? i-a atras atenția pocnind din degete.

- Hm? a tresărit iritată.

- Nu te enerva așa pe mine. Tu erai aia care mă analiza prea atent. Și zâmbeai.

A luat o gură din ceașca lui și a aprins o țigară. Era o dependență nesănătoasă, dar era și o senzație minunată să fumeze dimineața.

Amelia și-a sprijinit bărbia de pumn și a început să privească spre ceașcă. A luat o gură din ea. Mult prea fierbinte.

- Nu te analizam. Știu deja cum arăți, a răspuns în cele din urmă.

Când a observat că el nu o mai băga în seamă a luat și ea o țigare din pachetul lui.

- Hei! Parcă te-ai lăsat de fumat, a certat-o David.

- Nu chiar. Fumez cand am nevoie să mă calmez, a spus mai mult ca reproș.

- Bine, a răspuns resemnat. Știa deja că dacă începea să îi facă morală pierdea din start. Și el era fumător. Aceeași dependență, chiar mai puternică. A lăsat-o în pace și a continuat să fumeze.

David a luat pachetul pentru a-și număra țigările, iar spre surprinderea lui, în pachet mai era trei țigări diferite, pe lângă cele care trebuiau să fie acolo. Erau rulate manual. Modul stângaci în care erau realizate le dădea de gol. Un fior rece i-a străbătut întreg corpul, devenind imediat încordat. A pus pachetul în altă parte și a încercat să își i-a gândul de la el. Probabil era un semn că trebuia să renunțe. Cel puțin el așa începa să îl perceapă. Oricât de tare își dorea să lase deoparte gândul stresant, curiozitatea îl făcea să simtă furnicături și să dezvole o obsesie pentru originea lor.

Amelia a încercat să repare ruptura dintre ea și David cu o scurtă plimbare. Spera ca vremea frumoasă să o ajute, dar spre nefericirea celor doi, la ora șapte a început ploaia. Nu au riscat ca unul din ei să răcească, așa că s-au întors acasă la David. Amelia era înfrigurată din cauza picăturilor reci de ploaie ce reușiseră să îi atingă pielea. Nu suporta frigul de nicio culoare.

- David, cred că am nevoie de o baie fierbinte ca să îmi revin.

- În cazul ăsta merg să dau drumul la apă, a spus îngrijorat.

A pornit grăbit spre baie și a lăsat apa fierbinte să curgă încet în cadă, până când ar fi venit Amalia să o oprească. Când s-a întors în camera lui, fata era pe pat, învelită doar într-un prosop mare și pufos. Avea în mână pachetul lui de țigări și îl rotea plictisită.

- Rapidă, a spus David venind lângă ea și luându-i pachetul din mână. Nu îți aparțim.

- Bine, s-a resemnat fata. Apropo, ce este cu acele țigări? Credeam că fumezi doar din tipicul tău pachet.

- Sincer, chiar nu știu. Au apărut din senin în pachet.

Amelia a devenit intrigată de acele țigări și de originea lor. S-a apropriat mai mult de David, având un aer jucăuș.

- Și ai încercat una să vezi cum sunt?

- Încă nu, a răspuns el mecanic.

- Atunci, a spus fata întinzându-se pentru a lua una din acele țigări, hai să vedem cum sunt.

Cu ezitare, David i-a urmat exemplul scoțând și el o țigară din pachet. A luat bricheta și a aprins ambele țigări. Fiind așa de aproape de Amelia, nu a putut să nu îi observe rujul de un roșu viu și vibrant care îi rezistase pe buzele delicate. S-a depărtat și a tras din țigară fără să aibă prea mari așteptări.

În acea clipă, cât fuma la una cu David, Amelia începea să realizeze că era a doua țigară în acea zi. Nu era bine. Și-a zis că nu ar trebuii să revină la vechiile obiceiuri. Aceea trebuia să fie ultima.

Păreau a fi niște țigări tari, cum îi amețiseră ușor pe cei doi. După ce chiștoacele au ajuns în scrumieră, fata a hotărât că trebuia să meargă la baie, altfel ar fi urmat o mică inundație în apartament. Dar ochii ei au picat pe buzele mușcate ale lui David. Nu mai avea nici acei nenorociți de ochelari. Zâmbitoare, a mai rămas în cameră câteva clipe pentru a-l săruta scurt. Asta l-a făcut să privească amețit silueta ei ce dispărea în spatele ușii băii. S-a întins în pat, privind tavanul obsesiv. În scurt timp, amețeala l-a cuprins și totul a devenit negru, nemaifiind conștient de sine. Un adevărat gol în memoria sa.

Atmosfera era una stranie, iar culorile care predominau erau nuanțele de roșu și de roz. Chiar și cerul în compoziția sa cromatică avea roz. Acele culori reprezintă pasiunea, dar pentru David erau doar începutul nebuniei. O forță necunoscută îi purta pașii printre spicele aurii de grâu. Era într-un câmp. Nu putea să intuiască în ce perioadă a zilei era, doar că era exclus să fie noaptea. Cerul era mult prea luminos. S-a oprit brusc, iar în fața sa a apărut o siluetă ce începea să prindă contur. Corp subțire, cu brațe lungi și grațioase, păr negru, cu șuvițe buclate și răvășite de vât. Buzele sângerii precum macii l-au făcut pe băiat să realizeze schimbarea peisajului. Câmpul nu mai era unul de grâu, ci unul plin de maci. Zâmbetul înșelător al Ameliei a fost ceea ce a văzut înainte ca totul să se metamorfozeze, iar el să fie în corpul unui criminal. Era lângă o cadă, cu mâinile în apă, blocând scăparea brunetei de la moarte. Se simțea cuprins de furie privind cum ea se îneacă, fără o justificare. A crezut că totul se va termina când a văzut cadavrul înveșmântat în roșu, pus în cadă.

S-a ridicat, plin de griji. A închis ochii și a încercat să inspire, dar a simțit cum apa îi intra pe gât, iar două mâini îl sugrumau. Era înconjurat de apă și se zbătea. Speriat, a deschis imediat ochii. Ceea care îl sugruma era frumoasa balerină. Cu pielea de mort, mult mai stranie ca paloare ei objinuită. Era foarte puternică în acele clipe, iar el nu se putea salva. Doi ochii precum jarul și chipul vrăjitoarei oacheșe râzând a fost ce a văzut înainte ca totul să redevină negru. Mai întâi întunericul, iar apoi când râsul straiu nu s-a mai auzit, liniștea.

S-ar fi crezut mort de-a binelea, asta dacă nu simțea un braț cald, uman atingându-l și senzația păturii care nu mai era așa de moale ca la început. Era transpirat și adormit. A clipit de câteva ori încercând să facă lumină în mintea sa, iar prezența fetei l-a liniștit. Deși în mod normal s-ar speria de Amelia după un coșmar ca acela, David, s-a bucurat că tot a fost doar un vis și a strâns-o tare-n brațe. Era acolo, vie și foarte confuză legat de reacția lui. Fata și-a pus mâna pe pieptul lui îndepărtându-l.

- Prea multă afecțiune, David. Ce e cu tine așa de vesel să mă vezi? a întrebat fata suspicioasă. Ai visat urât.

Băiatul a luat distanță pentru a nu o supăra.

- Nici nu ai idee. Sau stai... Stii? a întrebat surprins că și ea e posibil să fi trecut prin aceelași coșmar ca și el.

- Ce să știu? a întrebat gesticulând. Eu cred ca ai probleme cu tărtăcuța.

- Sunt perfect sănătos.

- Nu aș băga mâna-n foc. Vorbești în dodii.

Reacția răutăcioasă a Ameliei, îl făcea pe David să creadă că ea nu știa nimic. Și că cel mai probabil el părea la fel de ridicol ca un nebun. La visul pe care l-a avut, începea să se îndoiască de sănătatea lui psihică.

- Am avut un vis aseară.

- Toată lumea are vise când doarme.

- Da, dar nu toată lumea visează și că își omoară cea mai buna prietenă.

- Ai visat că m-ai omorât?! a țipat fata de-a dreptul speriată.

- Da... Iar apoi că tu te-ai întors din morții și mi-ai făcut felul, a mai adăugat el.

- Ai vise foarte ciudate, a spus Amelia înainte de a se ridica din pat.

- Amelia?

- Hm?

- Tu nu ai visat ceva ciudat? Sau ceva... Ce s-a întâmplat aseară mai exact?

Ea s-a oprit și s-a întors spre el. A încercat să își amintească dacă s-a întâmplat ceva ciudat.

- Totul a fost bine... Doar că am adormit în baie. Adică am ațipit pentru o oră cred. Încep să cred că țigările alea două aveau efect de somnifere. Oricum, când am ajuns îm cameră tu dormeai. Abia spre dimineață ai început să te foiești și m-ai trezit.

- Cred că atunci am avut coșmarul, a concluzionat el.

- Probabil. Merg să mă schimb de pijamale, a spus arătând spre tricoul larg pe care îl purta.

Rămas singur, David a încercat să își revină. Acea săptămână era un adevărat dezastru. Dar tot era ciudat. Avea o continuă stare de tensiune, ca și cum era în pericol, iar instinctele îl avertizau. Își dorea ca să se termine calvarul acela. La finalul visului, acel râs îi era atât de cunoscut. Începea să se teamă de ce putea să facă acea femeie.

Fulgerător, și-a amintit de țigările în plus din pachetul lui. Cu rapiditate s-a ridicat și a rupt ceea ce a mai rămas din ele. Spera ca să nu mai aibă de-a face cu vrăjitoarea.

Post Reply