Update echipament.

Moderator: Moderator RPG

Post Reply
User avatar
Artemis
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 467
Joined: Thu Mar 09, 2017 10:32 am
Location: Cluj
Nume: Asteria
Varsta: 19
Sex: Feminin
Rasa: Nymph

Update echipament.

Post by Artemis » Fri Jul 28, 2017 9:48 am

Umatoarea zi am intrat in camera principala unde era lasat un pergament pe care scrima misiunea ce trebuia indeplinita. O iau cu grija si citesc printre randuri....otrava este una neobisnuita. Daca cei din regatul Yama o sadescopere cum functioneaza aceasta, ne putem lua adio de la visele de a castiga intr-un razboi cu ei. Trebuie sa facem rost de toate mostrele acestei otravi si asta nu va fi greu. Mai exista doar 10 mostre in lume. Si 3 dintre ele sunt in paza noastra, una fiind chiar in templul tau. Raman celelalte 7 care se afla toate la un om de stiinta celebru. Se zvoneste ca cei din Yama vor sa asalteze respectivul om. Trebuie sa actionam rapid. Mai jos sunt informatii despre el si un plan al casei, cu tot cu laborator. Pana in 3 zile trebuie sa facem rost de acele mostre. Cavalerii stiu ca drumul...
Am restrans pergamentul cand am auzit pasi in camera.
Deci stii despre ce e vorba.
Da. Dar aici nu scrie ce efecte produce otrava. Ce e?
Nimic bun, bineinteles. Se zice ca daca acea otrava ajunge in oranism intr-o cantitate mai mare, persoana afectata incepe sa piarda controlul propriilor simturi.
Raman pe ganduri. Cu asa o otrava m-as descurca perfect. Daca as combina-o cu katana ar fi perfect.
Onaki, daca folosesc aceasta otrava pe o arma, otrava se va consuma?
Nici vorba. Otrava are niste compusi speciali ce se inmultesc constant. Diviziunea lor are loc in price mediu, nu conteaza daca e favorabil sau nu, otrava trebuie sa acopere mereu suprafata armei infestate. Daca atinge organismul patrunde si patrunde in el se divide si acolo, punand stapanire pe el. Se regenereaza. E vie. Se uita la mine suspicioasa. Nee-san, ai avea nevoie de aceasta otrava?
Uhh.. nu zic ca nu mi-ar prinde bine. E rara. Nu imi permit sa ti-o cer pur si simplu.
Daca mergi tu dupa ea, e doar a ta. Nu imi pasa la cine e atata timp cat nu e la dusmani.
Atat a fost nevoie sa imi spuna. Am acceptat misiunea. A doua zi de dimineata am pornit impreuna cu inca 3 membri ai templului spre casa acestui om de stiinta. Am incalecat impreuna cu ceilalti 3 membri si am pornit. Eu am fost numita oficial capitana echipei, dar nu imi cunosteam membrii. I-am pus pe toti sa isi prezinte tehnicile, punctele forte, puntele slabe, temerile, tot ce aveam de stiut despre ei. Fiecare informatie avea sa fie de ajutor sau in situatii limita aveam sa stiu cum sa actionez sau cel putin voi stii cum vor actiona ei ca sa nu ma trezesc cu surprize neplacute in partea lor.
Am ajuns un deva in cursul noptii in fata casei. Acolo erau 2 ninja de paza. Eram inalti si musculosi si pareau bine instruiti. Unul dintre tipii de la templu a aruncat bomba fumigena, dar aceasta nu actiona ca si una normala, nu facea deloc fum. Nu impiedica inamicul sa vada, ci il adormea e loc. Cei 2 paznici au cascat ochii, realizand mirosul din jurul lor, dar pana sa ajunga sa apese butonul de alarma, aceastia au cazut pe jos ca doi busteni. Poarta era inchisa. Peretele era mult prea inalt ca sa ne cataram pe el. Unul dintre oamenii din echipa mea a invocat o bufnita de apa si aceasta a realizat un golt de apa care a lovit fontal zidul. Datorita energiei coagulate in apa, perete de grosimea de 50 cm a crapat, lasand o gaura perfecta in acesta. A trimis inapoi bufnita in lumea ei si am trecut toti, pe rand prin spartura din zid. Ne-am strecurat incet in gradina, cu luna deasupra noastra ca paza. Unul dintre ei s-a apropiat de usa si a murmurat cateva cuvinte, apoi a facut o mica explozie in palma si a deschis usa. O tehnica de intrare prin efractie. Usa s-a deschis cu un scartait imerceptabil. Am intrat eu prima, cu katana stransa in mana dreapta. Am patruns in mijlocul holului. Nu era nimeni. M-am intors cu spatele, chemandu-i si pe ceilalti. Le-am vazut privirle brusc alarmate, asa ca am dat repede cu katana in spatele meu, nimerind ceva cu maneru acesteia. Pe jos se afla un alt gardian, cu capul spart acum. Mi-am pus instinctiv mana la gura, speriata de el. Am facut nu mic plonjon peste acesta si am ajuns in camera principala, sau cel putin asta ziceau planurile casei pe care le-am studiat. S-a mai auzit un pocnet undeva in spatele meu. Cand m-am intors alt paznic era lat pe jos si o tipa blonda zambea multumita de realizarea sa. Se miscau repede. In spatele nostru aparura alti 4 paznici cu katane in mana. Am intins mana dreapta in fata, ridicand degetul aratator si plimbandu-l de la stanga la dreapta cu o rotire, apoi am ridicat si degetul din mijloc si le-am indreptat pe amandoua spre tipa blonda si inca un coechipier. Acestia am dat din cap si au format un paravan intre noi si paznici. Am pornit impreuna cu brunetul de la templu spre trepte. Le urcam cu grija, in urma noastra auzindu-se lamele cum se freaca intre ele. I-am ales bine pe cei doi. Amandoi experti in luptele cu katana. Brunetul se uita oarecum tensionat la mine. I-am zambit si l-am incurajat sa se grabeasca. Ajungem la primul etaj, a doua camera pe stanga trebuia sa fie camera in care sunt tinute toate mostrele. Alergam silentios pe hol si ajungem in fata usii. Eram inchisa. Acesta mai face o data tehnica de intrare prin efractie si deschide usa. Inauntru un miros de medicamente si substante chinime plutea prin aer. Am strambat din nas. Acesta aprinse in palma sa o flacara ce ne dadea posibilitatea de a vedea ce sealfa in jurul nostru. Am cautat o vreme printre sticlutele insemnate.
Uite, cred ca sunt in cutia aceea.
Pe un raft inalt se afla o cutie verde ce era insemnata cu numele otravii. Scria un micut 7x langa. Aceea era cutia de care aveam nevoie. Incepeam sa ma ridic pe varufri pentru a ajunge la cutie. Brunetul ma atinse usor pe umar, aplecandu-si capul brusc spre usa. Mi-am dat parul la o parte de pe ureche si am ascultat cu atentie.
Cred ca au urcat aici. Du-te in depozit, eu ii caut in sala mare.
Am facut ochii mari, cautand un loc de a ne ascunde. In spatele salii era un butoi mare, ascunzatoarea clasica. Ne furisam amandoi sub birou cu rasuflarea taiata. Usa se deschise. Becul se aprinse. Se auzea pasii a doi oameni pasing apasat inauntreu. Acestia misunau pe langa masa. I-am facut semn coechipierului. Acesta iesi incet din ascunzatoare, neobservat, si se ascunse dupa o laga mare, ca aproximativ 3 metri de mine. Acesta se ridica in picioare, facand intentionat zgomot. Din pozitia in care era, era foarte usor sa ajunga la usa, care oricum era larg deschisa. Pozitionarea perfecta. Sincronizarea de asemenea. Acesti membri ai templului nu erau asa prost instruiti pe cat ma gandeam eu. A lovit lada. Cei doi s-au intors spre el. El a fuit mancand pamantul spre usa si unul dintre cei din sala a mers dupa el. Of, trebuiau sa mearga amandoi. Continui planul. Ma lipesc cu spatele de masa biroului. Acum puteam sa vad perfect omul din sala fara ca el sa ma vada. Folosind telechinezia, misc de pe raftul din celalalt capat al salii comparativ cu raftul pe care se afla cutia de care aveam nevoie. Cutia se misca, daramand un pahar. Tipul se intoarce automat si studiaza zona. Tot folosindu-se de telechinezie, un baiat ridica cutia verde de pe raftul ei si o aduce incet la mine. In acest timp mai misca cate un obiect-doua din sala pentru a distrage atentia. Cutia ajunge in final la mine. O deschis si vad cele 7 fiole. Perfect. Creez o clona. Aceasta apare in spatele biroului, luandu-mi infatisarea perfect, chiar si cutia. Clona este observata imediat. Inainte sa vina el la mine, o iau la fuga spre usa, tipul venind dupa mine. Clona alearga spre holurile imbarligate ale casei, pe care le stiam din acele panuri. In fiecare secunda stiam unde ma aflam, mai ales ca era intuneric si nu eram sigura ca acea gara stia exact unde se afla. Cat timp el era ocupat cu clona am iesit din cladire pe furis. Nu ii vedeam pe camarazii mei nicaieri. Ies din cladire, ajung la punctul de intalnire unde caii nostri asteptau. Nici urma de ei. Las mostrele intr-un saculet al calului si il trasport pe acesta cu ajutorul unui pergament aflat la templu. Calul ar fi trebuit acum sa fie in curtea templului cu tot cu acele fiole. Revin in casa, cautand urmele lor. Urme de sabii se vedea de-a lungul unui hol. Merg pe acel ol, calcand in niste ciobrui. Auch, vaze sparte. Asta e mana blondei. Alerg pe hol dand de o deschizatura. Era de fapt o intersecie de holuri care avea si o scara interioara pe peretele rasucit ce deschidea drumul treptelor se puteau vedea urme de cenusa. Foc. Urmele negricioase se continuau pe holul propriu zis spre o scara ce ducea intr-un beci. Ii tinea acolo? Ce clasic. Cobor in liniste, cu katana in mana. Deschid usa cu piciorul, stil spioanele, si ridic katana a nivelul umerilor. Nu era nimeni. Ma uit pierduta in jur. Stidiez beciul amanuntit. Era o capcana? Acum usa din spatele meu se va inchide brusc, din pereti vaincepe sa curga apa, sau mai rau, nisipuri miscatoare. Si eu mor inecata aici in timp ce prietenii mei sunt urmariti de o piatra gigantica ce e pe cale sa ii loveasca. Scutur din cap alugand aceste ganduri ce inotau in imaginatia mea mult prea dezvoltata. Dupa un dulap mare plin cu dosare si hartii aiurea se aflu un rand de trepte si o ura slab vizibila. Inainte sa ies, ma uit printre acele dosare. Iau cel mai apropiat dosar si aprind o mica lampa ce se afla atarnata desupra dulapului. Studii, studii, ecperimente, bla bla. Nimic interesant. Deschid o cutie pe care scria „sigilii”. Pe cutie scria ca acestea sunt explozibile. Se aflau in jur de 500 de sigilii acolo. Iau aproximativ 50 si le ascund in obi. Se auzeau pasi la intrarea in beci. Sting repede lampa si urc acele cateva trepte pana la usa cenusie. Apas clanta realizand ca usa era deschisa. Ori nu duce nicaieri si am pierdut timp degeaba, ori ma asteapta, ori s-a grabit asa de tare sa mearga pe aici incat a uitat sa o inchida cu cheia. Ipoteza ca aceasta usa pur si simplu nu se trebuia inchisa chiar daca duce undeva important nu exista. Ei mereu inchid usile. O deschid si imi var capul prin crapatura. Ducea la un hol ingust ce ajungea la o iesite inafara cladirii. Unde am ajuns? Merg prin acel tunel ajungand intr-o gradina. Se auzeau voci. Acestea susoteau incotinuu. Am ascultat mai atenta si am reusit sa aud un mai lipseste unul, erau 4 si mi-a fost de ajuns ca sa imi dau despre ce vorbeste. Mi-am scos capul de dupa coloana de ciment crapat si mi-am vazut colegii. Am reusit sa iesim toti cat mai repede de acolo. Sigiliile au ramas la mine, la fel si otrava.
Image
/ head in the clouds / heart in the stars / soul in the eternal /
Psj. Principal / Asteria

Post Reply