Telechinezie

Moderator: Moderator RPG

Post Reply
User avatar
Artemis
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 467
Joined: Thu Mar 09, 2017 10:32 am
Location: Cluj
Nume: Asteria
Varsta: 19
Sex: Feminin
Rasa: Nymph

Telechinezie

Post by Artemis » Sun Aug 20, 2017 12:34 pm

În timpul ceaiului, Leea mi-a spus etapele antrenamentului - telechinezia. Aveam la dispoziție trei zile să o învăț. Mi-a dat o carte veche cu coperți groase despre această tehnică ce cuprinde un istoric generos, plin de legende și povești legate de originea acestei puteri. La început mi se păru aberant să învăț în trei zile, dar Leea ma ajuta mai mult decât aș fi crezut că o va face. Tehnica cerea o concentrare excepțională și o coordonare perfectă a mișcărilor subtile ale mâinilor și a ochilor cu gândurile. Sincer, nu mă credeam potrivită pentru așa ceva. Mintea mea umba întotdeauna prin mii de locuri în loc să rămână cu mine în prezent, așa că tot ce puteam spera e că mă voi schimba și eu odată cu acest antrenament.
A doua zi de dimineață am mers în camera „de meditație.” Nu prea știam care e diferența dintre o camera obișnuită și una de meditație, asa că nu știam la ce sa ma aștept. Acea încăpere era de fapt doar cea mai echilibrată cameră din întregul templu, având un chi pozitiv și totul amenajat feng-shui, ca restul templului de altfel. Mi s-a spus că înăuntru nu poate intra nimeni decât după ce și-a purificat mintea și sufletul, ca să nu perturbe echilibrul locului. Am întrebat-o pe Leea cum funcționa telechinezia mai exact. Aceasta mi-a spus că nu e nimic mai mult decât puterea gândului. Totul are legătura cu concentrarea mea și dorința de a face ceva inexistent, existent. Telechinezia nu consumă energie, asta deoarece nu energia mea e cea care face obiectele să se miște, ci energia înconjurătoare. Efortul depus de mine este unul psihic, concentrarea fiind greu de păstrat la acel nivel. Gândurile mele trebuie să aibă o intensitate puternică, una care să bruieze energiile din mediu, să le facă să acționeze în sensul în care vreau eu să acționeze. Tot ce am de făcut e să vreau să se miște și se va mișca. În momentul în care am un gând puternic, acesta emană energie. Această energie se poate omogeniza cu cele din mediu, neschimbând nimic la el sau poate să creeze o reacție în lanț, mișcându-le pe toate. Dacă reușesc să creez un gând destul de puternic, voi putea manipula energiile din natura în sensul în care vreau eu. Și tot așa mă voi putea ajuta de aceste energii, mă voi putea încărca cu ele, mă voi putea sprijini de ele când cele proprii nu mă vor mai ajuta. Leea a pus o pană într-un borcan și mi-a spus că misiunea mea era de a ridica acea pană până la nivelul capacului, asta folosindu-mă de energia concentrată la nivelul ochilor, într-un punct fix, la mijlocul distanței dintre ei. Acela era al treilea ochi și dacă îl puteam activa, tehnicile vor fi mai ușor de învățat, dar încă nici nu speram să ajung la acel nivel. Am început cu câteva exerciții de meditație. Pentru început poziția comodă a corpului, una ce să nu permită ca acesta să adoramă, dar să fie și comod de stat nemișcat. Mi-am relaxat pe rând fiecare mușchi al corpului până ce am simțit că plutesc fără nicio grijp. Energia trebuia adunată în mijlocul frunții, cu o concentrație exactă, dar totuși, una care variază la fiecare persoană. Cu energia concentrată în locul celui de-al treilea ochi, am țintit cu privirea pana. În primele douăzeci de minute nu s-a mișcat deloc. Mintea îmi zbura în toate direcțiile și abia am ținut și privirea acolo. Cred că maxim am putut sta un minut concentrată. Am vrut să renunț și să zic că am avea nevoie de altă variantă pentru a deschide acest ochi. Am închis ochii obosită și am încercat așa. Era mai ușor să mă concentrez când nu vedeam nimic în jur ce să mă distragă. Am stat așa o vreme și pana a început să plutească. Nu mult. S-a ridicat la aproximativ 2 centimetri de la fundul borcanului, dar și aceea era ceva. Mi-am îndreptat brusc spatele, mărind doza de concentrare și energie. Vizualizam cum aceasta se ridică și se mișcă după voia mea, cum pot controla fluxurile energetice ce o înconjoară și o mișcă frenetic în spațiu. Pana se ridica încet, dar sigur. Plutește în borcan exact după tiparul pe care l-am format în mintea mea și se ridică până în dreptul capacului. De undeva din spatele meu apare Leea care deschide borcanul și îmi face semn spre pană. Fără să mai zică ceva, ridic pana din borcan, făcând-o să ajungă la nivelul ochilor mei. O plimb prin cameră, jucându-mă cu ea în cercuri și spirale. Arăta ca un fulg de nea, unul prins în vârtejul iernii. Leea se așeza pe o pernuță de lângă masă și aștepta răbdătoare să îmi termin joaca. După ce las pana să cadă pe masa lângă mâna ei, aceasta îmi sugerează să încerc și cu altceva. Ridic lucruri mărunte, cărți, flori, aranjamente lemnoase, chestii care nu se pot sparge, în general lucruri ce nu sunt grele, dar chiar și acelea îmi cereau o concentrare mai puternică. Cu puțin mai mult curaj reușesc să ridic o vază de cristal plină cu apă fără a o sparge. Mărind greutatea obiectelor ajung să ridic scaune, mese, asta în a doua zi. Îmi era din ce în ce mai ușor să mă descurc cu obiectele mărunte. Le puteam ridica pe mai multe simultan. În grădina plină de nisip, dansam înconjurată de o gurtună de pietricele și frunze, fiecare conectată la mintea mea prin energia universală. Le puteam învârti și ridica după placul meu și le puteam menține o perioadă bună de timp. Cu cât erau mai mici, cu atât era mai ușor. În ultima zi în care trebuia să îmi perfecționez telechinezia, am reușit să ridic bolovani tot mai mari și mai grei. Nu era deloc ușor. Făceam pauze lungi în care meditam pentru a-mi restabili energia și încercam din nou și din nou. Leea îmi povestea că există persoane atât de puternice încât ar fi în stare să ridice un munte doar gândindu-se la asta, dar această misiune părea destul de imposibilă din punctul meu de vedere. Totuși, am reușit să îmi canalizez destul de bine energia pentru a ridica un bolovan ce avea în jur de 50 de kilograme. Efortul a fost extrem de mare și nu am putut face nimic după aceea. Am meditat până seara pentru a supraviețui în continuare și am stabilit că aceasta este limita ce sper că nu va fi nevoie să o ating vreodată.
Image
/ head in the clouds / heart in the stars / soul in the eternal /
Psj. Principal / Asteria

Post Reply