0 C3 - Nepal

Moderator: Moderator RPG

Post Reply
User avatar
Artemis
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 467
Joined: Thu Mar 09, 2017 10:32 am
Location: Cluj
Nume: Asteria
Varsta: 19
Sex: Feminin
Rasa: Nymph

0 C3 - Nepal

Post by Artemis » Sun Aug 20, 2017 7:33 pm

O călătorie în Nepal
Spoiler: Arată
Image
Partea 1 - Birgunj
Autobusul era mic și îndesat de oameni de toate tipurile și rasele. O negresă ce își ținea părul ascuns sub un batic portocaliu își făcea de lucru cu fustele sale de aceeași culoare, încercând să nu iasă atât de mult în evidență, deși toată lumea trăgea cu ochiul la ea. Asteria era undeva în spatele ei, încerca și ea să se integreze în mulțimea de oameni palizi și roșii în obraji. A dat peste o ofertă greu de refuzat, era plătită să călătorească, așa că zbură cu primul avion fără să aibă timp să facă prea multe planuri. Scotoci prin ghiozdanul uzat după aparatul ei foto ce era obligatoriu să îl aibe la ea. Nu era politicos să facă poze așa din senin străinilor, dar fata încerca să fie cât mai subtilă cu putință. Prea multe culori și forme se învârteau în jurul ei ca ea să stea cuminte să nu le imortalizeze. Doi copilași de vreo 5 sau 6 ani zâmbeau către ea, văzând că le face lor o poză. Fata lăsă jos aparatul și le zâmbi la rândul ei. Era visul ei să ajungă să cutreiere cărările pustii ale Nepalului, iar azi aproape ajunse acolo. A luat pentru început un avion până în India, iar de acolo a călătorit cu autocarul spre nord, până la graniță. De acolo a luat-o un autobus ce mergea spre Birgunj, un oraș chiar la marginea Nepalului, al patrulea ca mărime din țară. Se îndreptau spre capitală, Kathmandu și aveau de luat un alt autobus ce avea făcut opriri prin încă două orașe până acolo. Avea la ea doar un ghiozdan mare în care își îndesă câteva haine mai groase și aparatul, știa că va fi mult de mers și bagajele mari nu erau recomandate.

Autobusul opri și oamenii se îngrămădeau să iasă afară. Străzile erau largi și pline de oameni pe bibliclete. La intrare se afla o poartă grandioasă ce o făcea să se gândească la arcul de triumf. Era formată din două turnuri alcătuite din cuburi vopsite în alb și decorate cu multe multe detalii din aramă. Semănau cu două turnuri cu ceas legate între ele de un arc gros, decorat și el cu aceleași ornamente spiralate. Observă în centru un înger, sau cel puțin asta părea să fie. Pe o tăbliță putea citi numele construției, Shankaracharya Gate. Fotografie rapid poarta și se grăbi să meargă în centru ca să caute următorul autobus. Atmosfera nu era foarte primitoare, se vedea că e vreme de război, dar oamenii încercau să fie optimiști. Comercianți de toate felurile stăteau pe marginile străzilor să-și expună produsele. Era agitație. Nu prea se vedeau mașini, majoritatea personalor aveau ori o motocicleră ori un căruț ce semăna mai mult cu o biciletă, doar că locul din spate arăta mult mai comod și era acoperit de o prelată, în general de culoarea roșie, protecție pentru ploaie bănui ea. Ajunse aproape de centru și observă un turn cu ceas ce avea exact aceeași arhitectură ca poarta. Într-un fel se simțeau și inflențele asiatice asupra arhitecturii. Avea acoperișurile puțin mai mari decât construcția și cu siguranță erau mai mult de decor decât practice. Văzu câteva căruțe trase de cai și se oprise din mers ca să se uite mai atentă. Bărbatul ce ținea frâiele era înbrăcat cu o robă albă cu fâșii albastre, un contrast interesant cu pielea lui închisă la culoare. Îi zâmbi în timp ce trecu pe lângă ea. Se uită încă o dată la turn și îi făcu o poză. Avea destul timp la dispoziție să mai viziteze orașul, așa că urmă indicatoarele spre templul Gadhimai. Străzile împânzite de oameni ce trasportau bunuri dintr-o parte în alta dădea de gol faptul că aici se realiza cel mai mult comerțul între India și Nepal. Era practic orașul lor de legătură și mai avea și numele de ”Poarta spre Nepal”. Fata se bucură de peisajele din jurul ei și de mulțimea colorată ce roia în jurul ei. Mii de mirosuri o înconjurau din toate părțile, mai ales de condimente și de mâncare. Înotă prim mulțime pentru a ajunge în final la templul hindus dedicat zeului puterii, locul celebru pentru generoasele sacrificii cu animale. Ca aspect, nu părea grandios. Era doar o construcție cubică ce avea arcade mari în loc de uși, ascuțite de 3 ori în vârf și decorată cu doi tigri de-o parte și de alta a arcadei. Sus părea să fie un balcon mare, aflat sub ramurile unui copac. Se plimbă prin jur și reuși să simtă suferința animalelor omorâte la fiecare festival. Așa credeau ei că mulțumesc zeul puterii, iar într-un fel fata credea că ei au dreptate. În lume trebuie să existe atât bine cât și rău. Prin aceste festivale, oamenii încearcă să controleze răul ce necesită să existe. Decât să moară cineva drag unei familii, mai bine sacrifică un animal, astfel scutind alt rău să se întâmple. Se plimba tăcută, meditând la aceasă problemă și mai făcu câteva poze. Timpul trecea repede, așa că se grăbi să ajungă înapoi în centrul orașului pentru a prinde următorul autobus. Destinația următoare era Hetauda.
Pozele:
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Image
/ head in the clouds / heart in the stars / soul in the eternal /
Psj. Principal / Asteria

User avatar
Artemis
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 467
Joined: Thu Mar 09, 2017 10:32 am
Location: Cluj
Nume: Asteria
Varsta: 19
Sex: Feminin
Rasa: Nymph

Re: 0 C3 - Nepal

Post by Artemis » Mon Aug 21, 2017 3:00 pm

Partea 2 - Hetauda
A durat o oră până să ajungă aici. Putea alege dacă să rămână în continuare în autobus și să meargă mai departe spre capitală sau să petreacă în jur de două ore în oraș până la următorul mijloc de transport disponibil. Coborî fără să se gândească de două ori la alegerea făcută. Hetauda nu era așa de mare ca și orașul precedent, dar părea mai primitor și mult mai curat. Vegetația era reprezentată în general de copacul Shala, originar din subcontinentul indian. Avea multe legături religioase, citise înainte despre acest arbore. Se zicea că acest copac era preferatul lui Vishnu, una din cele trei principale zeități hinduse. Nu își amintea care era motivul mai exact, dar într-un fel pentru hinduși acest arbore era sfânt. În Budism se spune că Regina Maya din Sakya l-a născut pe Buddha într-o pădure în drumul ei spre regatul bunicului său. Copilul, botezat Siddharta - numele ”Buddha” l-a căpătat după ce a ajuns la iluminare - trebuia să se nască în regat, dar a luat-o prin surprindere venind mai devreme. Legenda spune că un copac Shala și-a aplecat crengile spre regină ca să o sprijine în timp ce avea durerile specifice. Buddha a murit înconjurat de crengile aceluiași copac, de aici putem deduce că semnificația acestui arbore are rădăcini mult mai adânci în cultură decât se cunoaște până acum. Asteria nu era sigură de ce era atât de magic acest soi, dar își alocă destul timp ca să se uite la măreția lui. Panoramele din Hetauda erau minunate, iar diversitatea lui era remarcabilă. Era o combinație reușită între elementele tradiționale, specifice Nepalului, și elementele venite din popoare diverse ce au adus un strop de noutate, mai ales în industrie. Ca geografie, orașul era o depresiune înconjurată de munți, lanțul Mahabharata în nord și dealurile Sivalik în sud. Părea că toată populația este ocrotită de natură ca într-o îmbrățișare veșnică. Cu pas vesel, se îndreptă spre atracția principală a orașului: parcul Sahid Smarak, cunoscut pentru frumoasele lui sculpturi. Traversă de una singură străzile largi, mai puțin aglomerate față de Birgunj. Acolo lumea părea mult prea preocupată de comerț ca să se bage în seamă cu cineva, dar aici apele păreau mai calme, mai domoale. Parcul se află în vestul orașului și avea de urcat un deal micuț. Acolo întâlnise pe drum un bătrân însoțit de nepotul său ce mergeau în aceeași direcție. Asteria nu știa limba lor tradițională, dar avea noroc cu băiatul de 15 ani ce studia engleza și se descurca destul de bine. I-au pus întrebări simple despre țara din care vine ea și ce părere are de energia locului. Bătrânul avea o aură plăcută și veselă. Chiar dacă avea mai mult ca sigur peste 80 de ani, se ținea bine pe picioare și zâmbea constant. Era îmbrăcat simplu, cu o tunică albă și o pereche de salndale vechi, din piele, ca majoritatea oamenilor de acolo. Nu era o țară bogată, dar avea ceva deosebit ce nu ținea de materialism.

Când au ajuns în parc, băiatul îi traduse fetei spusele bătrânului desăre fiecare statuie în parte. Fotografie sculputra martirilor, construită în memoria celor ce au murit în lupta cu colonia Britanică în 1989. Era un bolovan negricios din care distingeau fețe ale oamenilor, o imagine destul de sinistră ce produce impactul potrivit situației. Ajunseră în final la statuia unui pitic grăsuț cu expresia încruntată ce era într-o ipostază interesantă. Întrebă curioasă cine este, din moment ce nu putea citi tăblițele în limba nepali. Băiatul îi explică că acela este Madan Bhandari, un fost lider comunist și politician ce a luptat pentru democrație. Poziția sa, cu un deget ridicat spre cer, însemna aspirația spre unitate. În drum spre ieșire, trecuse pe lângă statui aurii ale lui Buddha ce aveau eșarfe albe. Mulțumi politicos pentru bunătatea celor doi și reveni pe drumul ei. Mai avea timp să caute încă un obiectiv așa că întrebase lumea de pe stradă ce îi recomandă să facă, din moment ce ea nu știa nimic altceva despre oraș. Așa ajunse, îndrumată de o domnișoară drăguță, să pornească spre templul Bhutandevi Mandir. Era cel mai aproape, situat doar la 15 minute de parcul cu autobuse și își permise să dea o fugă până acolo, fără să întârsie la autobus. Templul era contruit conform principiilor Vastu, un sistem de reguli tradiționale legate de arhitectură. În principal combina natura cu arhitectura, aducând o serie de simetrii și sisteme geometrice ce se spune că ar aduce echilibru. Era închinat zeiței Hidimbi ce ajuta oamenii să obțină victorii, dar asta doar dacă problema era cu adevărat serioasă. Templul arăta ca toate celălalte, o contrucție simplă și modestă în formă de cub ce avea mai multe acoperișuri țuguiate. La intrare avea mai multe clopote de diferite mărimi, iar fata se jucă cu acestea, făcându-le pe fiecare în parte să sune. Nu era sigură dacă are sau nu voie. Părăsi tempul la timp și săltă în următorul autobus, spre Patan.
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Image
/ head in the clouds / heart in the stars / soul in the eternal /
Psj. Principal / Asteria

User avatar
Artemis
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 467
Joined: Thu Mar 09, 2017 10:32 am
Location: Cluj
Nume: Asteria
Varsta: 19
Sex: Feminin
Rasa: Nymph

Re: 0 C3 - Nepal

Post by Artemis » Thu Aug 31, 2017 2:37 pm

Partea 3 - Patan
Află pe drum că Patan era de fapt denumirea istorică, orașul fiind numit acum Lalitpur. Toți oamenii lăudau câte festivale sunt, pline de tradiție și cultură, și cât de bine se vând obiectele făcute manual. Asteria se împrieteni cu un grup de tineri turiști ca ea. Ziua era aproape pe terminate și hotărâ să se cazeze la aceeași pensiune ca și ei, prinse repede încredere în grup. Au coborât în Patan Durbar Square și n-au mai știut unde să meargă prima dată, locul era superb. Arhitecturi spectaculoase împâzite de statui detaliate, plin de oameni cu aparatele foto în brațe, era un adevărat palat de culoarea bronzului și cărămiziu cu pete de verde de la natură. Atmosfera era destul de uscată, culorile duceau a deșert, dar era atât de viu. Clădirile erau înalte și aveau nelipsitele turnuri cu câte trei acoperișuri țuguiate. Erau plin de fântâni curate înconjurate de plante și flori și oameni peste tot în jurul lor. Se vedea că aceasă metropolă este pe locul trei în țară. Fata își scoase aparatul și făcu cât de multe poze apucă, nu se mai putea sătura de bogăția arhitecturii acelui loc. Grupul se învârti dintr-un loc în altul, cumpărâd tot ce le făcea cu ochiul. Era plin de temple, toate adunate într-un loc, fiecare pentru alt zeu, era copleșitor. Trecu pe lângă unul ce avea franjuri de-un roșu aprins la streașina fiecărui acoperiș. Într-o zonă mai liberă, turiștii aruncau firmituri porumbeilor și s-au adunat atât de mulți, că nu-ți venea să mergi printre ei. Din loc în loc se vedeau stâlpi foarte înalți și groși în vârful cărora se aflau statui detaliate. Se uită în gol spre ele, încercând să își imagineze cum oamenii s-au chinuit să urce până acolo pe o scară sute de kilograme frumos sculptate. Oare de câte ori au scăpat sculptura și a trebuit refăcută? S-au învârtit câteva ore printre toate templele acelea și au povestit mai multe despre ei. Unul dintre băieți, fiind mai mare decât ceilalți, lua rolul de lider și încerca să-i țină pe ceilalți patru sub control, dar cele două fete ale grupului zburau mai repede decât un șoim când vede un iepure, iar băieții se țineau în urma lor să nu le cumpere cineva pe câteva cămile. I-au spus că au mai pățit asta în Egipt. Asteria rămânea mereu în urmă cu cel mai responsabil și admirau în ritmul lor frumusețile Nepalului. Se însera, așa că s-au îndreptat spre o pensiune drăguță, nu departe de centru. Stilul era mai modern, fără straturile de acoperișuri, dar încă se vedea tradiția păstrată minuțios în detalii. Cu bagajele lăsate în camere, au plecat înapoi în centru ca să cunoască Nepalul și noaptea. Nefiind singură și acompaniată de băieți destul de solizi, Asteria avea mai multă încredere că nu va ajunge într-o situație neplăcută. Muzica răsuna din toate părțile și comerțul continua și după lăsarea nopții. Plin de tarabe cu obiecte făcute manual, de la haine tradiționale la bijuterii și vaze frumos pictate stăteau înșirate pe marginile drumurilor. Și mâncare era din plin.

A doua zi au hotărât ca prima destinație să fie Tempul de Aur. Neatinsă de cutremur, această mănăstire budistă unică este la nord de Piața Durbar. Se presupune că a fost întemeiată în secolul al XII-lea și a existat în forma actuală din 1409. Templul își are numele de la plăcile metalice aurite care acoperă cea mai mare parte a fațadei sale și este una dintre cele mai frumoase din Patan. În afara iernii, localnicii spun că zona este plină de broaște țestoase, ele fiind gardienii templului. Când grupul a ajuns în zona mănăstirii, au reușit să găsească câteva. Intrarea se face printr-o ușă îngustă de piatră ornamentată în detaliu, spre est, sau o ușă din lemn spre vest. Intrând dinspre est, fata observă leii galbeni și semnătura lui Krishnabir din 1886, maestrul care a sculptat ușa de zeități budiste. Această a doua ușă duce la curtea principală a Templului de Aur. Pantofii și articolele din piele trebuie scoase pentru a intra în curtea inferioară, așa era tradiția. Principalul preot al templului este un băiețel sub vârsta de 12 ani, care servește timp de 30 de zile înainte de a preda slujba unui alt băiat. Două statui în formă de elefant păzesc ușa și fațada este acoperită de o serie de figuri budiste strălucitoare. În interiorul altarului principal se află o frumoasă statuie a lui Sakyamuni. În stânga curții se află o statuie a Tarii verzi, iar în colțul din dreapta este o statuie a Bodhisattva Vajrasattva purtând o capră impresionantă de argint și aur. Asteria a fost nevoită să își lase aparatul foto în geantă, deoarece nu era voie să facă poze. Reuși totuși să exterirul templului unde se pot vedea câteva statui aurite, una dintre ele fiiind un fel de dragon ce avea o expresie amuzantă. Budiștii păreau că încearcă să facă animalele - în special dragonii - să arate înfricoșător, dar fetei îi păreau mai degrabă amuzanți. Următorul templu pe care își dori să îl viziteze era Mahabodhi Vihar, sau, cum se mai numește, Templul Marii Treziri. Scrierile tradiționale spun că în jurul anului 589 î.Hr Siddhartha Gautama, un prinț tânăr care a văzut suferința lumii și a vrut să o sfârșească, a ajuns la malurile împădurite ale râului Phalgu, în apropierea orașului Gaya, India. Acolo el a stat în meditație sub un copac, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de copac Bodhi. Potrivit scripturilor budiste, după trei zile și trei nopți, Siddharta a obținut iluminarea și răspunsurile pe care le căutase. În acea locație, Templul Mahabodhi a fost construit de Împăratul Ashoka în jurul anului 260 î.Hr. Arăta gradios, foarte înalt și de culoarea aurului. Era ca o piramidă lungită foarte mult și plină de detalii geometrice în fiecare centimetru vizibil. Poarta de piatră era învelită în materiale de culoarea galbenă și era decorată cu alte materiale verzi și portocalii. Și intrarea în curte era grandioasă, plină de statui și stâlpi înalți ce se amestecă armonios cu natura. Părea că stă la intrarea unui castel. Fata observă în jurul mănăstirii mulți călugări îmbrăcați în robe portocalii stând pe jos în poziția lotusului, meditând. Se gândea că poate fiecare speră că, venind în acest loc, vor obține și ei iluminarea pe care Buddha a obținut-o. Energia acestui loc era magică și putea înțelege de ce oamenii veneau aici să mediteze. Și ea medita și era curioasă dacă ar fi ceva diferit de data aceasta. Informase grupul că ar dori să mai stea afară, singură, iar aceștia au continuat excursia fără ea. Se lăsă pe jos, undeva să nu încurce mersul lumii, și închise ochii. Avea o stare de neliniște, ca și cum ar fi capabilă să simtă emoțiile tuturor oamenilor ce vin aici cu speranța de a gusta măcar puțin din iluminare. Își lăsă gândurile să se scurgă încet afară din mintea ei și se concentră pe respirații până ce marginile corpului ei fizic începeau să nu se mai simtă. Și respiră deodată cu universul, cu pământul, cu templul. Energia locului se contopi cu a ei și o energiză ca un duș rece, dar foarte plăcut. Se simțea mai curată, mai echilibrată, deși nu simțise nimic ce părea legat de iluminare. Dar nici nu trebuia. Trecuse probabil jumătate de oră sau mai mult, ceilalți fiind de mult plecați. Se bucură de ocazia de a fi singură într-un loc așa plăcut energetic. Când se simți pregătită, se ridică de jos și își continuă turul, făcând și câteva poze. Cum aceasta era ultima ei zi de stat în Nepal, fata își luă bagajele și luă primul autocar ce o ducea spre un aeroport.
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Spoiler: Arată
Image
Image
/ head in the clouds / heart in the stars / soul in the eternal /
Psj. Principal / Asteria

Post Reply