Fieraria lui Hefaistos.

Moderator: Moderator RPG

Post Reply
User avatar
Jerr
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 539
Joined: Sat Sep 23, 2017 8:45 am
Username AK: JerryCo
Nume: Thomas Sagan
Varsta: 20
Sex: Masculin
Rasa: Mutant

Fieraria lui Hefaistos.

Post by Jerr » Sun Oct 01, 2017 7:32 am

-Buna ziua. E cineva aici?
Am intrat linistit in fieraria de la marginea orasului, sigur denumirea este exagerata, fierarul acesta nu e vreun zeu, dar este laudat de toata lumea din oras, chiar si in alte orase este recunoscut pentru maestria sa, dar si pentru incapatanarea de a refuza orice tanar care vrea sa ii devina ucenic.
Dintr-o camera invecinata aparea un om solid, cu o barba neagra si deasa pana la piept. Cu un fel de şorţ din piele, cu un marsupiu in care tine clesti, dalte si alte ustensile. Are o urma de negreala pe frunte, semn ca si-a sters sudoarea cu o mana pe care se vad urmele muncii. Bratele ii sunt solide, umerii lati, dar privirea ii e blanda, ma priveste cu atentia unui vanzator cand apare un client nou in pravalia sa.
-Cu ce va pot ajuta?
Ma intreaba el, dregandu-si vocea si sperand probabil sa faca o afacere convenabila pentru el.
-Cu o meserie, poate.
-Imi pare rau, nu angajam.
Pare brusc dezinteresat de discutie, din moment ce i-am aratat ca nu sunt interesat sa fac achizitii.
-Nu vreau sa fiu angajat, vreau sa ma iei de ucenic.
Incepe sa rada zgomotos, eu astept linistit raspunsul sau.
-Oameni bogati au venit la mine si imi dadeau o avere impresionanta pentru a le invata progeniturile sa prelucreze metalul si nu numai, iar eu am refuzat. De ce crezi ca te-as accepta pe tine?
-Buna intrebare. Insa eu nu am o avere a mea. Am doar doua brate pe care ma pot baza, coltii si determinarea?
Pare putin mai interesat decat pana acum. Dar nu stiu in ce directie ma va duce acest interes.
-Esti vampir? Un vampir in pravalia meanot *rade din nou*. Cum te numesti pustiule?
-Corvin Damian.
Pare ca i-am castigat total atentia.
-Il cunosti pe Gregor Corvin?
-Este tatal meu, de ce?
-Nenorocitul mi-a salvat viata acum multi ani, ce mai face.
-E bine, a ajuns la conducerea clanului, viata e linistita, dar tensiuni apar mereu.
-Nenorocitul...mereu spunea ca vrea sa echilibreze vampirii.
Linistea cuprinde incaperea, de dincolo se aud lemnele troznind in foc.
-Bine, de dragul lui Gregor te voi lua. Dar ai grija, in 5 luni pot face din tine un fierar desavarsit, dar daca dai gres voi baga atatea taruse de otel sfintit in tine incat Gregor va uita ca a avut vreodata un fiu.
-Multumesc domnule, atat pentru ucenicie, cat si pentru imaginea morbida.
-Urmeazama!
L-am urmat in cealalta incapere, o incapere spatioasa, cu tot felul de arme adunate intr-o parte, dar si cu o multime de ustensile de lucrat pamantul in cealalta parte.
-Pe timp de razboi si doar atunci ai nevoie de o arma buna, dar de o unealta buna de lucru ai nevoie oricand. Tine minte de la mine, razboi cu burta goala nu se poate.
Astfel a inceput ucenicia mea alaturi de Hefaistos, nu a vrut sa imi spuna numele lui adevarat. Cred ca si el se bucura sa lase pe cineva sa ii fie alaturi, nimeni nu trebuie sa fie singur. Am invatat ce lemne trebuie sa adun pentru a face un foc utilizabil, de unde sa imi iau cele mai bune ustensile si materiale. In ce cadenta sa bat fierul pentru a il face atat usor cat si rezistent.
In timpul uceniciei mele am creat o armura atat de usoara incat o vesta de matase pare o tunica de otel pe langa ea. Asta i-a crescut faima fierarului, dar nu si pe a mea. Din fericire eu am fost mereu in spate, forjand, intorcand, lovind, racind. Repetand. La nesfarsit timp de 5 luni.
In cele din urma a venit si ultima zi de ucenicie. Urma sa fiu testat de o comisie a fierarilor. Va vine sa credeti ca exista asa ceva?
In prima faza am facut o lopata, din fericire nu a trebuit sa o testez eu, un gropar a fost adus special sa o testeze. Desi nu a inteles ce are de facut asa ca a sapatavut o groapa de 2x2 in curtea fierarului, care a inceput sa injure si sa blesteme din toti plamanii. Insa lopata a fost perfecta, groparul chiar a cumparat-o.
Apoi am facut o armura, cel care a purtat-o era un manechin viu, ingrozit mai ales la vederea gropii inca neastupata.
Prima sageata a mers fix spre piept, ricosand din armura. A doua insa a intrat in piciorul manechinului, el e bine. Dar data viitoare la testare vor cere armuri complete.
Apoi am facut o sabie. Un munte de om a incercat sa o rupa. Habar n-am daca a reusit pana azi, ideea e ca a plecat cu ea.
In cele din urma am primit o licenta de fierar. Iar la plecare, batranul Hefaistos mi-a oferit un şorţ din piele cu unelte si o sabie speciala pe care o am si azi. Mai mult, mi-a promis ca va lua si alti ucenici in viitor.
Dar pana atunci imi continui calatoria, acum vampir-fierar. Primul antrenat de Hefaistos.

Desi bucuria mea a fost de scurta durata, intru-cat, dupa cateva zile primesc o scrisoare de la Hefaistos in care ma anunta ca cei din comisia de evaluare a noilor fierari au fost prinsi luand şpaga si astfel le-a fost retrasa imputernicirea si au fost anulate toate licentele oferite de ei in ultimul an. Totusi, batranul Hefaistos ma anunta in scrisoare ca toti cei care au primit licente in ultima perioada isi pot reoficializa licentele urmand un curs de 5 luni intr-un loc izolat, impreuna cu maestrii lor, supravegheati in munca lor.
Ma gandesc ca sunt destul de ghinionist, totusi nu am ce face, in plus sunt destul de sigur pe talentul meu de fierar si pe invataturile maestrului meu incat ma voi prezenta cu el la aceasta "tabara de fierarit".
In prima faza Hefaistos nu parea prea fericir sa isi inchida pravalia, nu ca se temea de faptul ca nu va mai castiga niste bani, dar nu era invatat cu astfel de plecari, totusi, dupa ce am pornit la drum a inceput sa fie vizibil mai relaxat. Chiar ne-am si distrat pe drum.
Drumul nu a durat foarte mult, tabara insa este undeva in munti, aproape de parca am vrea sa ne calugarim, nu sa devenim fierari, dar mergem inainte. Paza este destul de stricta, vad un numar mare de santinele pe metereze, zidurile sunt inalte si groase, iar poarta pare aproape imposibil de spart.
Desigur, daca imi dai un metal bun si 10 oameni de baza, pot face un berbec destul de strasnic. Dar asta ramane pe alta data. Il privesc pe Hefaistos, si el pare destul de curios legat de aceasta locatie. Oare ar trebuii sa simtim pericolul si sa o luam la goana? Este posibil. Dar nu o vom face. Portile se deschid zgomotos, de fiecare parte vad cate 5 soldati care imping de latura groasa a portii. Daca nu ma pot face fierar, sigur ma pot face "apreciator al numarului de soldati necesari pentru penetrarea unei porti". Sau gandesc prea mult. Revenind la domnul care ne intampina, este un tanar uscat, ce poarta o roba care mai mult atarna pe el ca pe un umeras. Ne invita politicos inauntru si ne tine un discurs lung si plictisitor despre maretia si nobilimea meseriei de fierar. Este clar ca este un "invatat", platit sa recite un discurs. Acest uscativ nu a pus niciodata mana pe un ciocan, iar oricarui fierar ii este suficient sa faureasca o scobitoare pentru a-l elimina. Curtea interioara este circulara, pornind de la poarta de-a lungul cercului avem scarile pentru a urca pe ziduri, apoi incepe un sir de cladiri, sus au fiecare cosuri de fum, ulterior am aflat ca la primul nivel este fieraria distribuita fiecarui fierar. In centru se afla un fel de castel sau biserica, nu imi dau seama exact. Dar mi se spune ca acolo este sala de mese si de intalnire. De asemenea se pare ca avem restul zilei libera, intalnirea oficiala fiind diseara. Asa ca eu si Hefaistos pornim spre locul rezervat noua. Usa este simpla, pe ea este atarnat un biletel cu numele noastre. Decidem ca de acum stim unde vom sta si aruncam biletul. Inauntru fieraria este destul de mica, un singur cuptor, doua nicovale, un bazin cu apa pentru racire, si doua mese. Destul de simplist. Apoi urcam in camera noastra. Se pare ca vom dormi la comun, baie nu avem, asa ca probabil asta e la comun cu toata tabara. Va fi amuzant. Ne asezam lucrurile in dulapuri, in afara de 2 paturi si doua dulapuri altceva nu mai avem in camera. Dar e in regula, nu am venit in vacanta. Ma uit pe fereastra si observ ca mai vin si alte perechi prin poarta acum deschisa. Vad si Soarele cum coboara spre, varfurile muntilor asa ca decid cu maestrul meu sa mergem spre sala de mese, poate gasim si toaleta. Nu o gasim asa ca cerem indicatii. Se pare ca trebuie sa trecem pe langa sala principala pentru a ajunge la ea, insa in timp ce ne deplasam altceva imi atrage atentia, undeva sus pe munte observ niste roci negre, pe moment nu inteleg ce sunt, dar ma grabesc sa ma usurez si apoi poate voi afla.
Ajungem in sala meselor. Un fel de cantina de inchisoare, exista o tensiune initiala, deoarece momentan nu stim daca suntem concurenti in vreun fel de intrecere sau, pur si si simplu suntem colegi de clasa. Sigur, exista o conpetitie si intre colegii de clasa, asa ca pana la urma toata lumea se uita urat la toata lumea, mai putin eu si Hefaistos, noi ne distram. Exista persoane care se cunosc intre ele, clar majoritatea il cunosc pe Hefaistos, iar asta imi scade mie cota de popularitate pozitiva. Voiam sa ii spun asta si lui Hefaistos, dar un grup de persoane in robe rosii apar undeva in fata camerei si ne atrag atentia.
-Buna seara si bine v-am gasit la primul concurs de acordare a licentelor. Stiu ca aveti multe intrebari asa ca va voi raspunde la fiecare. In primul rand doua "echipe", sa le spunem au refuzat sa vina deoarece au crezut ca aici vor fi prizonieri. Total gresit. Doar ca, voi sunteti cei mai buni fierari si antrenati viitori cei mai buni fierari, mai mult, sunteti toti in acelasi loc, se poate ca unor dictatori, lideri de clanuri sau altor tipuri de conducatori sa li se para o afacere buna capturarea voastra. Nu vreau sa va serii, dar trebuie sa avem grija de voi, puteti pleca oricand, puteti iesi la plimbare, cu conditia sa va intoarceti inainte de apus, deoarece atunci vom inchide portile. De asemenea veti fi insotit de gardieni daca doriti. In al doilea rand, aceasta nu este o competitie intre fierari, este o competitie cu voi, trebuie sa aratati de ce sunteti in stare pentru a deveni noua generatie de fierari. Exista posibilitatea sa treceti toti sau niciunul, depinde doar de voi. Primele probe vor incepe de maine, asa ca daca nu sunt intrebari, va uram pofta buna.
Desi in incapere se isca o agitatie generala, "cei in pelerine" pleaca inapoi in spatele unei draperii negre si nu mai apar pe tot parcursul serii.
-Cam vaga descrierea, nu crezi? Mai mult, mi se pare chiar el putin panicat. Oare suntem totusi prizonieri si se temea de ce ar putea pati daca ar supara o turma de fierari?
-Cine stie? Dar este sigur ca daca eram acel slabanog nu as fi vrut sa supar niste persoane asa musculoase ca jumatate dintre cei din sala asta. La naiba, nici chiar pe tine nu as fi vrut sa te supar. Apropo, tu cum te vei "hrani" aici.
Ii zambesc doar si ma gandesc, 5 luni de izolare inseamna 5 ocazii de a o lua razna si a goli de sange toti oamenii. Mai mult, banuiesc ca daca musc o singura persoana ceilalti se vor alarmasa. Singura solutie este sa vanez animale in timpul plimbarilor mele. Acum ca am rezolvat si asta, mancam linistiti si ne retragem in camera noastra. Inca nu vorbeste nimeni cu nimeni, dar ma astept la o schimbare curand si chiar ii impartasesc maestrului meuradu teoria:
-Acum nimeni nu vorbeste cu nimeni, pentru ca nimeni nu stie in cine sa aiba incredere, dar dupa primele probe vor apara aliante si, mai mult, vor aparea dusmanii. Probabil multi deja ma urasc.
-Pentru ca esti ucenicul meu, dar nu te preface, stiu ca nu iti pasa in mod expres de cei care te dispretuiesc fara sa te cunoasca. In plus, nu cred ca suntem in pericol, asa ca dormi si vedem maine.
Zis si facut. Am adormit aproape instant, cu toate ca sforaiturile lui Hefaistos zguduiau si muntele. Cred ca eram destul de obosit. A doua zi am decis sa stam impreuna in iesirile prin curte, lucru cu care am fost de acord pana a trebuit sa il insotesc pe Hefaistos la baie. Prima proba ne-a adunat pe toti in fata portii, dupa cum bine stim, un fierar trebuie sa fie capabil sa isi faca focul potrivit pentru a putea lucra, astfel ca proba era sa adunam din padure tot ce ne trebuie pentru un foc potrivit. Totusi, initial focul trebuia facut in interior, sub ochii juriului, dar ceilalti participanti s-au revoltat si s-a decis ca focurile se vor face afara sub ochii tuturor. Dupa deschiderea portilor, 10 dintre ucenici au sarit in sprint spre padure, 2 au ramas in urma intocmind o lista iar noi, ultimii 3 am plecat la pas. Am adunat cateva frunze uscate pe o patura, peste care am pus niste butuci grosi si uscati. Apoi am observat din nou acele roci negre asa ca am inceput sa ma catar de curiozitate, iar cand am simtit mirosul, am inceput sa ma catar mai euforic. Am scos din buzunarul meu special o dalta si un ciocan si am inceput sa desprind. Era carbune.
Am carat cat am putut pana jos, apoi am luat gramada si am inceput sa o tarasc pana in curte. Nu era grea. Dar nu voiam sasi atrag atentia in vreun fel. Eram ultimul ajuns si cam toata lumea ma privea suspicios. Pana la fina, 2 nu au reusit sa aprinda focul intr-un minut, 8 au reusit, dar flacara nu era destul de puternica, iar restul au luat punctaj maxim. In cazul meu, frunzele si carbunii au ars imediat iar bustenii au inceput sa trosneasca de parca ar fi ars intreaga fortareata.
Dupa aceasta proba am pierdut orice sansa de a deveni regele balului de absolvire, dar si orice sansa la prieteni. Apoi a urmat o serie de comenzi de indeplinit. Sa facem diferite proiecte. Am primit chiar un test in care trebuia sa facem un proiect de artala, un element decorativ si pentru asta ne-a asistat un sculptor in piatra. Ce legatura are sculptorul? Pur si simplu nu au gasit pe cineva mai bun. Am observat fel de fel de lucrari, dar cea mai spectaculoasa a fost a unui tanar din Sud, un corn pe care fixase tot felul de bijuterii aduse de el pana aici. O munca spectaculoasa, departe de coiful meu cu un dragon sculptat pe el. Dar, una peste alta, am ramas toti, sanatosi. Pana in luna a 4 a nu s-a prins nimeni de prezenta unui vampir in fortareata, pana cand au adus aici un vanator de vampiri care sa vorbeasca despre ţăruşe. Atunci el a vrut sa ma omoare in timpul somnului, greseala lui a fost ca nu a spus nimanui ca sunt vampir, astfel am facut ca totul sa para un accident. Sigur, Hefaistot a mituit cativa gardieni sa spuna toti aceeasi poveste. In ultima luna prima proba era sa echipam in 3 zile cate un cartier dintr-un sat care are, convenabil, 15 cartiere. Nimeni nu a dormit. Nimeni in afara de Hefaistos. Cu toate ca maestrii nu aveau voie sa lucreze, puteau supraveghea si coordona. A doua proba era sa inarmam cate un pluton de soldati din armata unui conte. A fost o treaba buna, au luat sabiile doar a 9 dintre noi, ceilalti 6 fiind exclusi din aceasta cauza. La probele armuri, sageti, coifuri si repararii au trecut doar 5 dintre noi.
In cele din urma ne-am obtinut diplomele intr-o ceremonie de premiere simpla, eram doar noi, cativa soldati, fierarii oficiali si cei imbracati in robe care ne ofereau diplomele ce nu mai puteau fi contestate de nimeni de acum. Sau cel putin asa speram. In sala mai erau si niste intermediari, trimisi de diferiti lorzi sau conti pentru a angaja tinerii fierari. Ceilalti erau extrem de incantati, eu insa am refuzat. Sigur, era o oportunitate, totusi, ce se intampla acolo, lupta de a "pune mana pe un fierar" parea mai mult a fi o licitatie de sclavi, asa ca ne-am retras repede si am pornit spre fieraria lui Hefaistos, multumita mie, de astazi aceasta fortareata va fi una miniera, intru-cat muntele ascunde o mare cantitate de carbune, sau cel putin asa se crede. Ajuns in pravalia lui Hefaistos, ii multumesc acestuia si ne punem intai pe baut, iar petrecerea o tine asa ore bune. Apoi plecam afumati prin oras pentru a vedea si alte persoane dupa lunga perioada de izolare. Pe Hefaistos il pierd intr-un bordel, iar eu am ajuns cumva tot in pravalia sa, adormind pe tejgea. Sigur, asta nu l-a bucurat a 2 a zi, nici faptul ca gasise unall cadavru golit de sange cu capul in cuptorul pentru forjat, dar totul se iarta pana la urma. Am fscut curatenie impreuna cu el, l-am ajutat sa isi refaca stocurile apoi am inceput sa imi pregatesc bagajul pentru plecare. Batranul pare sincer afectat de despartire, ne imbratisam barbateste si ii propun chiar sa vina cu mine in calatorie. Insa planurile lui sunt cu totul altele, se pare ca in noaptea de la bordel s-a indragostit de fiica cea mare a patronului, care ii facea morala tatalui sau ca aceasta afacere nu este religiosa. Oricum ar fi. Sper sa urmeze o nunta, asa ca pornesc pe drumul meu de fierar, cu un bagaj, o diploma si o sabie.

Despre sabie. Ei bine, Hefaistos mi-a facut-o cat timp eu lucram la cu totul altceva, este foarte mandru de ea pentru ca este a 2 a sabie facuta din prietenie, prima fiind cea pentru tatal meu. Eu sunt incantat, sabia este usora si poate fi folosita cu ambele maini, de acum ma voi antrena mai des cu ea, poate voi reusi chiar sa gasesc pe cineva care sa puna niste vraji pe ea. In orice caz...Multumesc Hefaistos.

Post Reply