Antrenament- Thomas Sagan

Moderator: Moderator RPG

Post Reply
User avatar
Jerr
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 539
Joined: Sat Sep 23, 2017 8:45 am
Username AK: JerryCo
Nume: Thomas Sagan
Varsta: 20
Sex: Masculin
Rasa: Mutant

Antrenament- Thomas Sagan

Post by Jerr » Sat Nov 25, 2017 2:49 pm

Ooc: Daca imi este permis, voi posta aici toate antrenamentele indiferent de rangul tehnicii. Sa fie o organizare.


[center]Tehnici High[/center]
~Iluzia neagra~
Primul soldat echipat cu o arma ce de reincarca singura, singura arma care avea capacitatea de a reproduce gaz otravitor in timpul luptei. Singura arma de acest gen a fost distrusa de mine, in prima mea misiune in rolul de capitan al echipei. "Thomas merge in locul in care Kevin a explodat si scoate un cutit in timp ce un grup se apropie de el. Soldatul se injunghie insa in mana cu manusa neagra, aceasta sangerand si stralucind in fum. Atacatorii sai incep sa cada, zvarcolindu-se in jurul sau. Abilitatea lui de a emana gaz otravitor sau euforic sub forma de fum schimba structura moleculara a fumului si se extinde rapid. Cu cat mai mult fum emana Thomas, cu atat zgomotul se micsora. In cateva minute tot ce se mai auzea era zgomotul produs de lemnele ce pocneau in foc." -Citat din raportul misiunii I.
In urma acelei misiuni am primit si eu explicatiile legate de mana mea. Este special modificata pentru a crea toxine sub forma gazoasa cu aspect de fum, apoi prin niste canale acesta este eliberat in jurul mainii. Initial, puteam crea fum toxic care sa ucida persoanele care il inhalau, insa, in urma injunghierii am distrus mecanismul care asigura toxicitatea gazului, iar cand mi-a fost inlocuit efectul a fost mult micsorat. Astfel imi iau adio de la incendierea unui munte si uciderea tuturor de pe el.
Dupa ultimele procesari de informatii si reglari ale sistemului, eram perfect operational din nou, dar aveam o arma pe care nu o cunosteam si era extrem de periculos sa o folosesc astfel. Primul loc in care am mers a fost sala de antrenament, insa acolo am gasit doar masinarii care sa lupte contra mea, lucru inutil pentru mine. In baza nu gaseam adversari, intru-cat majoritatea erau retinuti cand venea vorba de lupta contra unui soldat modificat, peste puterile lor. Ei aveau posibilitatea de a ma refuza, eu nu aveam posibilitatea de a le ordona sa lupte contra mea, deoarece toate gradele imi erau asupra divizie mutante, ceilalti nu aveau datoria de a se supune cererilor mele, mai ales, cererilor care nu sunt de interes direct pentru baza si armata in general. Asa ca, sunt singur in aceasta misiune de a-mi controla mana.
Cand se lasa seara, iau o masina si parasesc baza, gonind pana la marginea primului oras. Am avut noroc, era unul luminos si galagios, asta inseamna ca am ceva sanse sa imi exersez puterile aici. Pornesc pe o strada intunecata si inaintez fara vreo destinatie anume, sau, mai bine spus, nu una fizica. Vreau sa ajung sa imi pot controla arma. Nu dureaza mult di prezenta mea atrage atentia unui grup de batausi care vin dupa mine, amenintand cu priviri pierdute si cu niste bâte. Unul dintre ei scoate cateva cuvinte din cultul guri apoi ma ataca, avand un cutit in mana. Ii prind mana de la incheietura si i-o sucesc pana cand un sunet de oase rupte precede strigatul de durere. Ii dau drumul primului atacator care cade lat, insa un altul vine din spatele meu, atacandu-ma cu o bâtă dintre cele mai sus mentionate. Prea lent, asa ca ii prind arma, smucind-o din mainile lui slabe, lovindu-l cu ea in cap. Alti doi atacatori vin spre mine, iar eu in acel moment ma uit la mana mea, sperand ca un sistem de securitate sau altceva s-a activat intre timp. Din nefericire, nimic nu s-a schimbat, asa ca a trebuit sa ma ocup de ultimii indivizi si sa pornesc mai departe. Pana in centru nu am mai avut probleme, acolo insa priveam in jurul meu gandindu-ma daca un restaurant sau un club ma poate ajuta sa trec de acest blocaj sau am nevoie de altceva. Ma retrag momentan din oras spre padurea de langa el. Desi in afara orasului, zgomotul lui inca imi este alaturat, tulburandu-mi antrenamentul. Ma afund tot mai adanc in padure pana gasesc un luminis in care sa fac un foc. Ultima oara fumul a provocat activarea sistemului sau oare altceva?
Imi privesc mana plutind prin fumul emanat de focul meu de tabara si inca nu zaresc vreo schimbare. Poate dupa ce mi-am injunghiat mana am pierdut orice speranta de a folosi aceasta putere. Poate trebuia sa imi calculez mai bine pasii, deoarece acum nu o voi mai putea folosi decat la jumatate din puterea ei.
Poate ca daca as fi stiut cum sa controlez asta de la inceput, ceilalti ar fi inca in viata. Refuz sa ma mai gandesc la trecut si imi inchid ochii, probabil nu voi adormi aici, dar cumva trebuie sa ma relaxez. Imi pun mainile sub cap si incep sa ma gandesc la ce ar trebuii sa fac pentru a-mi putea folosi arma. Poate sa merg l un laborator sa o disec? Sau poate sa ma curentez? In timp ce dezbateam diverse teorii, simt un miros ciudat, deschid ochii si ma uit in jurul meu, dar nu era nimic, doar fum. Ma ridic in capul oaselor si atunci observ ca mana mea straluceste modificand structura fumului din jurul meu. Ce am facut asa special? Ma gandesc cateva clipe apoi realizez, asta am facut, am "gandit", asta a fost solutia, creierul meu functioneaza precum un calculator, trebuie doar sa deschid ceva pentru a avea acces la el. Acum ca stiu, inteleg cum sa activez si sa dezactive mana. Tot aici aflu ca pot retrage toxinele din aer pentru a nu afecta prea mult viata.
Acum ca stiu cum sa activez asta, pornesc din nou spre oras, intrand in primul club pe care il gasesc. Spre incantarea mea au masina de fum, ma strecor printre oameni si imi apropii mana de aparat, cu o scanteie usoara, fumul isi schimba consistenta si rand pe rand oamenii din club incep sa rada incontrolabil. Ies din club si undeva la o strada distanta doi tipi agresau o domnisoara cam sumar imbracata. Banuiesc ca nu la asta se gandea cand se pregatea sa fie "provocatoare". Ma apropii de cei doi, lovindul pe primul cu pumnul, iar celuilalt punandu-i mana pe fata, emanand gazul ce ii provoaca o stare de teama profunda, lesinand imediat. Asupra femeii, gazul are efect somnifer, aceasta cazand intr-un somn adanc. Sun politia apoi ma retrag.
Acum ca stiu ce efect are mana mea, stiu cum sa o folosesc si ii cunosc limitele, deoarece dupa cele 2 incercari nu am mai putut folosi arma in acea seara. Presupun ca puterea este o iluzie, dar daca este asa atunci mana mea poate fi numita. "Iluzia neagra"


~Autocontrol~
Camera se invartea cu mine in momentul in care am fost scos din aparatul de transfer. Nici nu intelegeam exact ce face acel aparat, ce anume transfera si in ce mod, dar puteam crede, deoarece eram acolo. Am vazut corpul acesta nou langa mine, apoi m-am trezit privindu-mi propriul corp cum se ofilea treptat. Ma gandeam daca parti din mine au mai ramas in el, ca atunci cand stai multa vreme intr-o casa si pleci, apoi cand cineva vine iti poate simti energia impregnata in pereti sau in obiecte, daca este cazul. Ma intreb. Poate fi valabil si pentru corpuri? Pana acum nu era posibil, pentru ca nimeni nu se transferase, dar acum ca putem discuta despre aceste lucruri nu exista posibilitatea ca energia mea psihica, sau, urme ale ei sa fie acolo? Si atunci nu as putea folosi si vechiul corp din interiorul acestui corp? Voiam sa incerc si o perioada chiar imi cautam vechiul corp, insa, cand au inceput sa apara si alti soldati am aflat ca aceastea sunt arse complet. Asta s-a intamplat probabil si cu vechiul eu, a murit si a ars, iar din cenunsa a renascut mai puternic.
Asa este, sunt un mutant, dar ce inseamna asta? Inseamna ca sunt un om cu modificari, imbunatatiri sau poate nu, dar majoritatea sunt in benficiul meu sau, mai curand, a celor care se folosesc de cei ca noi.
Ce inseamna mai exact acest corp nou, modificat. Ei bine, daca un om normal poate atinge o viteza de maxim 42 km/h, corpul nostru putand atinge o viteza de 70 km/h. Forta fizica este si ea crescuta, astfel ca, un soldat poate ridica de 4 ori greutatea lui fara a face un efort vizibil. Rezistenta la efort creste si ea, atat plamanii cat si sangele fiind modificate, oxigenul din corp este mereu la un nivel si o compozitie optima. Cresc, de asemenea, si reflexele si simturile, astfel ca, daca in conditii normale ochiul uman ar putea vedea flacara unei lumanari de la peste 20 km, ochiul acestor soldati poate vedea si ce se intampla in incaperea respectiva. Pielea, de asemenea, a fost imbunatatita cu diversi senzori, rezistenta la temperaturi ridicate, frig, durere fiind crescute. Singura problema reala a acestui corp este, fara exagerare, mintea. Desi creierul a fost imbunatatit simtitor, mintea omului nu este invatata cu schimbarea corpurilor, astfel ca dezorientarea initiala este groaznica. O parte din cei care schimba corpul trec prin episoade dominate de dorinta de a se sinucide. Altii pier pur si simplu din cauza ca nu sunt invatati cu noile aptitudini si fac erori ireparabile, pe cand altii merg in extrema opusa si se cred indestructibili, facand lucruri care le depasesc aptitudinile si capacitatile de control a noului corp.
Eu am fost o lunga perioada dezorientat, fiind primul nici nu erau sfaturi care sa ma ajute pe mine, pentru ca este greu sa ajuti pe cineva sa treaca peste ceva ce nu s-a studiat fizic niciodata. In primele zile nu reuseam sa alerg 5 km fara sa cad de cateva ore, cum nici viteza nu reuseam sa o ating. Cat despre forta, corpul imi tremura si cand incercam sa ridic 40 kg. Despre simturi nici nu vorbim, mi se parea ca totul ma orbeste, totul mi se parea zgomotos incat bataile din aripi a unei muste imi pareau doua ciocane ce bateau intr-o tabla. Pur si simplu, mediul inconjurator era inamicul meu, asa ca am ales sa ma izolez intr-o camera din aripa vestica, aici fiind magazia si depozitul lucrurilor menajere, sigur, era vizitata pentru alimente sau alte lucruri, dar nu era asa rau decat in alte zone. In izolare insa am realizat un lucru, inainte de transfer traiam cu ideea ca multe lucruri si solutii vin din interior, asa ca m-am intins, am inchis ochii si am inceput sa analizez interiorul.
Poate de aceea nu am primit ajutor, pentru ca toti ceilalti stiau deja ce se afla in mine, mai exact, in capul meu. Creierul era precum un computer, programat sa asigure functionalitatea corpului in parametrii normali, normali pentru un mutant. Gandindu-ma la fiecare organ in parte primeam informatii in creier despre starea actuala a acelui organ, la fel si cand venea vorba despre celule, sange, oase, muschi. Era suficient sa ma gandesc si in capul meu primeam informatiile despre acel loc. Cu tot cu interpretari. Ma simteam de parca tocmai primisem o jucarie noua, asa ca am fugit in domirtor, ignorand pentru prima oara zgomotele, ochii mei vedeau bine, dar acum mi se parea normal. Reuseam sa trec pe langa oameni cu o gratie cu care nu eram invatat in acest corp. Pentru prima oara iesisem din cusca noului meu corp si eramcu adevarat stapan. Ajuns in camera, iau un cutit si ma tai la mana, si inchid ochii.
Imediat primesc date despre zona afectata si despre eventuale solutii, prima fiind aceea de a coagula sangele, pentru a opri hemoragia.
Dupa aceasta am inceput sa fac tot felul de chesii. Consumam otrava si alegeam cum sa o elimine corpul meu. Reuseam sa imi opresc durerea si sangerarile. Primeam o alarma de cate ori ceva se intampla in corpul meu.
Din acea zi, am fost stapan pe corpul meu, reusind sa evoluez si sa merg cat mai in fata. Asta inseamna autocontrol.
Totusi, nu pot spune ca mi-a fost mereu usor. Este destul de complicat sa iti privesti interiorul corpului ca pe o masina care primeste date in mod constant, uneori ma simteam, verificand diverse informatii, de parca as verifica nivelul de ulei la o masina. Si aici intervine din nou problema dezorientarii, pentru ca nu te mai simti uman, dar spiritul tau, energia ce a preluat acest corp iti spune ca tu esti om, apoi cauti in creier chestii legate de umanitatea ta, primesti in schimb date despre conditia fizica, despre nivelul de stres, despe numarul celulelor si atunci iar te simti de parca propriul creier ti-ar refuza ideea de umanitate. Poate ca, pana la urma, pe asta se bazeaza tehnica mea, ba nu, pe asta se bazeaza ideea de creare a acestor soldati, ai nevoie de minti puternice, deoarece corpurile sunt oricum modificate. Acceptarea este o tehnica dificila pe care, din nefericire, putini o pot stapani.
Tehnici de nivel Mediu
~Lama fulger~
Intelesesem ca aveam multe noi functii ale corpului, doar ca nu am primit si un manual de utilizare, deoarece, paihologic vorbind, voiau sa imi arate treptat ca sunt diferit, nu imediat, pentru a elimina posibilitatea de a ma simti extrem de diferit si sa ma apuc sa omor in stanga si in dreapta. Totusi, in timp, savantii mi-au explicat despre rezervorul de energie electrica din corpul meu, pe care il pot utiliza cu puterea creierului modificat, in scopul reutilizarii acelui curent electric. In prima faza a antrenamentului a trebuit sa creez o sabie de electricitate, intr-o incapere izolata. In prima zi de antrenament nu am reusit decat sa generez cateva scantei energetice, inutile intr-o lupta. Nici ca magician nu as impresiona cu asa ceva. In urmatoarea zi insa, lucrurile stateau putin diferit, a trebuit sa lupt cu un spadasin, eu fiind dezarmat. Lupta a durat ceva, insa eu ma feream, deoarece sabia mea fulger inca nu era pregatita de lupta. Atac dupa atac, eschiva dupa eschiva, lupta inainta, spadasinii erau inlocuiti cand oboseau, eu insa nu aveam pauza. Nu mi-o permiteau. Presupun ca ar fi permis moartea mea, daca ma dovedeam inutil pana la urma, dar eu nu voi permite asta. Nu acum. Nici niciodata.
Intr-o clipa de ezitare a adversarului meu, cand sabia lui se balanseaza incet in aer, realizez ca modelarea unei sabii, lucru pe care l-am incercat pana acum, este inutila, deoarece are un consum prea mare de energie concentrata pe un obiect mai mare, asa ca ma gandesc sa schimb putin ideea. Cateva eschive rapide, apoi incremenesc pentru a ma pregati de urmatorul atac. Un tiuit scurt, urmat de un sunet de otel lovind otelul cuprinde camera. Am reusit sa formez o bila de energie, destul de densa si solida incat sa blocheze lovitura. Insa dupa ce ma retrag cativa pasi, controlul imperfect al curentului din mana mea face bila instabila sa se risipeasca in aer in zeci de scantei de lumina. Acum ca am gasit o tehnica de a crea ceva solid, am nevoie de o perioada de acomodare. Spadasinul se retrage, iar eu ma opresc pe ziua de azi cu antrenamentul. Urmatoarea zi este destinata lucrului singular. Stau la o masa si creez bila de energie, incercand sa o sustin cat mai mult. Prima oara am reusit sa o sustin maxim 15 minute, apoi energia s-a risipit si a disparut. Urmatoarea incercare a fost limitata la 10 minute, iar ultima la 5. Am mai incercat si in a 2 parte a zilei, insa asta imi era limita si nu aveam ce face. Urmatoarea zi am fost tinta pentru arcasi. Cu bila de energie trebuie sa opresc sagetile, si asta a mers destul de bine. Si in lupta cu spadasinii a mers destul de bine, limita de timp inca ma incurca, dar acum am o noua tehnica, utila-n lupta. Multumesc savantilor.
Sau poate trebuia sa imi multumesc mie? Pana la urma eu am fost cel care a inteles cum poate canaliza energia respectiva pentru a crea ceva util. Pe de alta parte, ei au fost cei care au lucrat la aceste inventii. Ma intreb, fiecare corp este astfel modificat? Sau sunt eu mai special? Avand in vedere ca sunt primul experiment de acst gen banuiesc ca da, sunt. Imi incepeam fiecare zi cu un antrenament de acest tip, tehnica este mult mai comoda decat o sabie reala, iti permite sa faci miscari mai scurte si mai rapide, la inceput insa, nu reuseam sa depasesc miscarile standard, deoarece stapanirea formei si a consistentei tehnicii necesitau o concentrare foarte mare. Dar apoi totul a devenit un reflex, iar lupta cu aceasta tehnica, un dans luminos, rapid si, mai ales, letal. Dupa trei saptamani de antrenament, nu mai existau soldati in unitate dornici sa se antreneze cu mine, dar nici eu nu imi doream sa o faca. Sa scurgi sangele unui camarad este grav chiar si pe front pentru imaginea unui soldat. Asa ca m-am invatat si cu antrenamente solitare. Am inceput prin utilizarea tehnicii pentru a face gauri in pereti de otel, fiind bazata pe energie, tehnica mea reuseste sa incinga metalul, dar nu la modul util, care sa ma ajute in mod serios sa devin un spargator de banci. Asa ca am decis sa antrenez altceva la aceasta tehnia. Forta, vazusem intr-un film cum, prin antrenament periodic, un spadasin sparge o un bolovan cu o sabie de lemn. In fine, pe o anumita durata, el se antrena zilnic lovind baza bolovanului, pana cand aceasta s-a sfarmat si cea mai mare parte a bolovanului s-a desprins din munte. Am cautat in jurul bazei noastre un bolovan similar si am inceput sa il lovesc in centru cu tehnica mea. Nu am reusit sa il sparg, dar adancitura crestea cu fiecare zi de antrenament, la fel si puterea mea. Poate astazi ar fi fost pietricele, daca nu ar fi inceput razboiul.
~Fulger~
In urma antrenamentului meu cu Sabia fulger, am inteles ca energia electrica din corpul meu este una dintre solutiile pe care le am pentru a avansa ca forta de lupta si pentru a urca in topul luptatorilor armatei. Dar trebuie prelucrata in diverse forme pentru ca Sabia fulger s-a dovedit folositoare, dar cu limita de timp impusa de rezistente, am nevoie de bonusuri noi, in fata adversarilor puternici. In fata celor modificati. Totusi, acum duceam lipsa de imaginatie, atat pentru tehnici cat si pentru numele lor. Savantii nu vor sa ma ajute, m-au lasat sa creez eu ceva, lucru care s-a dovedit destul de dificil. Solutia insa a aparut intr-o situatie destul de stupida. Ma uitam pe un laptop la un serial animat, in care personajul este inconjurat de o aura energetica, sigur, lui ii aduceau si diverse bonusuri. Insa ideea era buna, oare ce efect ar avea energia electrica daca o canalizez prin corpul meu. Merg intr-o sala de antrenament si imi dau camasa jos. Incerc sa imi canalizez energia cu scopul de a crea o mantie, tentativa a carui esec este incoronat de o explozie care ma proiecteaza in perete. In urma acestuia, merg dupa cativa savanti si ii rog, in fine, ii oblig sa ma ajute. Imi explica ceva legat de niste atomi care s-au incins si de acolo explozia, nu pot crea ceva care sa se plieze pe mine. Mai bine nu ii intrebam. Revin la antrenamentul meu si ma concentrez la valuri de energie care sa imi strabata pielea, toate bune pana cand energia a ajuns in picioare, carbonizandu-mi pantalonii. Nu va functiona nici asa, renunt la antrenament si ma intorc la laptop pentru a cauta animatia care m-a inspirat. Tot acolo gasesc si inspiratia. Observ ca aura lui este strabatuta periodic de mici impulsuri electrice, fire subtiri de energie. Cred ca asta pot face. Ma intorc la antrenament si incerc sa canalizez energia in jurul corpului meu, scantei de energie aparand, fara sa ma afecteze insa. Dar ce am rezolvat cu asta? Ma apropii de un sac de box si incep sa il lovesc in repetate randuri, cu energia canalizata in continuare in jurul corpului, pumnii mei simt un impact mai slab, iar pe sacul de box raman mici urme fumegande. Imi pot explica asta, dar vreau sa o testez altfel. Ma echipez de oras, imi iau motocicleta si pornesc pana dau de un bar din afara orasului, bar a carui zgomot ma face sa cred ca am dat peste un loc al masculilor, perfect. Intru si, exact cum credeam, aici erau doar barbati. Nu mi-a trebuit mult sa incep scandalul, intru-cat aburii alcool-ului au pregatit terenul pentru mine, asa ca, dupa ce am impins primul individ, ceilalti au sarit imediat la bataie. Mi-a luat ceva timp insa canalizarea energiei in jurul meu, apoi lucrurile au devenit interesante, de fiecare data cand loveam pe cineva, acesta prezenta arsuri in zona respectiva, iar eu, de cate ori eram lovit, impactul era mult mai slab decat trebuia. Energia din jurul meu absorbea din energia atacului facandu-l astfel mai slab, dar si terminatiile nervoase fiind concentrate pe canalizarea energiei percepeau durerea mai greu, cat despre arsurile provocate, ei bine, acestea erau usor de explicat. Este vorba de curent electric ce iti atinge pielea la o viteza mare. Aceasta noua tehnica mi-a adus cateva laude din partea savantilor la intoarcerea mea din bar, laude ce s-au risipit cand au auzit ca am denumit-o "Fulger". Dar pana la urma, mai conteaza numele unei tehnici? Conteaza ce poti face cu aceasta si cat de utila se dovedeste in lupta. Canalizarea constanta a energiei electrice asupra corpului meu poate fi o sabie cu doua taisuri, la cea mai mica greaseala, imi pot afecta propriile terminatii nervoase si deci, rezervoarele electrice din corpul meu ar deveni inutile, mai mult, ar putea exploda, iar la aceste lucruri sunt vulnerabil, acela fiind "stop joc" pentru mine. In aceste momente, faptul ca sunt mutant imi aduce multe beneficii, deoarece imi este mai usor sa calculez totul si sa tin energiile sub control. Cat despre tehnica, oricat de periculoasa s-ar dovedi aceasta, pentru a apara ce iubesc o voi folosi fara probleme.
Incep sa ma gandesc totusi cum as putea varia aceasta tehnica? Daca as utiliza mai multa energie in exterior as putea oare forma alte atacuri? Se pare ca nu, asta ar insemna sa folosesc doua atacuri simultan, lucru care mi-ar goli instant rezerva de energie, lupta mea contra adversarilor bazandu-se apoi doar pe pumni. Nu m-ar deranja asta, daca adversarul meu nu ar fi vreun vrajitor, vreun vampir sau cine stie ce.

~Arrow~
Incep sa cred ca nu exista avantaje sau bucurie atunci cand esti primul in ceva, si ai si cele mai complicate modificari. Exista o serie nesfarsita de teste si antrenamente la care sunt supus, dar cel mai nou mi se parea interesant. Antrenorii mei s-au gandit ca am nevoie de un atac care sa am ajute in lupta contra unui adversar situat la o anumita distanta de mine, initial nu intelegeam de ce, fiind pregatit pentru lupta de aproape. Insa, insistentele lor erau bazate pe ideea unui adversar cu care nu ma pot lupta corp la corp, cu un adversar care absoarbe energia prin contact sau cu un adversar care lupta in modul kamikaze. Ne-am intrebat si daca am putea face ceva potrivit unei asasinari, dar asta a picat rapid, in primul rand, energia mea scoate un bâzâit enervant atunci cand o activez pentru a-mi folosi tehnicile, si chiar daca ar fi silentioasa, energia este luminoasa, oricat de rapida este, atrage atentia. Dar nu respingem inca ideea, deoarece nu stim cum va arata noua mea tehnica. Acest antrenament se desfasoara afara, cu tinte amplasate la distante diferite si in locuri diferite. Unele miscatoare, altele atarnate. Pentru ca va fi un antrenament obositor mi s-a adus si un generator conceput special, singurul de acest tip, asa ca incerc in prima faza formarea unui cutit. Am devenit mai bun la utilizarea formelor din energie, dar in urma lansari cutitul se face scantei in aer. Am incercat diverse forme ale cutitelor, dar si diverse cantitati. Pur si simplu era inposibil. Apoi am incercat o sulita. Avand o cantitate mai mare de energie, rezista mai mult, dar necesita si o concentrare fizica si o atentie sporita pentru lansare si tintire, majoritatea sulitelor creand un joc de lumini in aer in urma exploziilor. Sunt potrivit pentru pregatirea unor spectacole de pirotehnie, dar o lupta la distanta cu aceasta arma imi este total inaccesibila. Apoi incerc cu prima arma potrivita unui atac la distanta, arcul cu sageti. Initial aceasta idee a fost exclus pentru ca ideea tehnicii era sa creez o arma din nimic, in cazul arcului cu sageti aveam nevoie fie de una fie de alta. Dar solutia mea este practic. Creez din energie un "suport" pe post de arc si leg prin fire de energie capetele arcului de spatele sagetii de energie, astfel ca, la lansare spatele sagetii va functiona pe principiul unei rachete, absorbind in mers energia "arcului" in timp ce energia varfului sagetii ramane intreaga pentru a putea crea daunele unui atac electric serios. Teoria arata bine, in practica a fost mult mai greu, multe explozii au fost ravasit terenul pana sa creez o sageata stabila. Apoi tintirea a devenit mult mai usoara, deoarece nu necesita forta fizica pentru lansare, era un mare consumator de energie electrica si mentala, dar dupa cateva zile reuseam sa lovesc tinte fixe si la 248 m. Fara generator insa, nu puteam folosi continuu sagetile, asa ca, Sageata mea electrica ramane o arma puternica, dar limitata. Insa limitarea acestei tehnici nu este cauzata doar de nevoia mare de energie, ci si de sunet si lumini, da, este o tehnica puternica, dar in timpul luptei am nevoie de sprijin tactic pentru a o putea utiliza. Asa ca am inceput un antrenament special, cu niste masini militare blindate. Scopul lor era acela de a ma face una cu pamantul, scopul meu era sa nu le permit. Cate o masina venea spre mine si incercam, cu greu, sa imi formez sageata pentru a le devia sau opri, insa ele erau rapide iar eu, in lucrul cu tehnica mea eram inca prea lent atat in confectionare, cat si in tintire si lansare. Dar reuseam sa ma arunc de fiecare data din fata lor. Era un antrenament putin cam prea serios, care ma seca rapid de energie, avand in vedere incercarile repetate de a crea sageti, incercari care secau energie pe care nu apucam sa o retrag. Toti comandantii insistau pe acest antrenament, asa ca nu puteam renunta acum, insa situatia ramanea in continuare mult prea complicata. In timp, am devenit mai rapid si tinta era mai buna si mai rapida, dar inca nu reuseam sa trec de acest test pana in ziua in care am decis ca atunci cand formez sageata, energia necesara lansarii sa fie deja in stare de zbor, asta a grabit mult lucrurile, dar ma si forta sa tintesc mult mai rapid, deci sansele de ratare cresteau, dar era un risc pe care sa mi-l voi asuma pentru a avea in arsenal o astfel de tehnica.
~Burn~
Amuleta lui Talos, o relicva antica ce asigura purtatorului energia focului pentru 2 tehnici una usoara, cu un scop de diversiune cel mai probabil. Dar mai important, amuleta asigura puterea focului pentru o tehnica de nivel mediu, o tehnica ce poate fi folosita in raport cu fizicul purtatorului. Pentru mine tehnica este destul de complicata, deoarece nu imi dau seama cum ar trebui sa folosesc o energie pe care nu o detin eu, doar o controlez. Initial ma gandisem sa ma antrenez in padure, nu undeva in interior, deoarece era un mare risc de incendiu. Dar nici in padure nu era cu nimic diferit, asa ca m-am retras langa un lac pentru acest antrenament. De aceasta data functiile creierului meu nu m-ar fi ajutat. Oare era mai bine sa fi cerut ajutor? Probabil, dar trebuie sa fac asta singur pentru a asigura elementul surpriza, cu cat stiu mai putini cu atat mai bine. Ajuns langa lac insa habar nu aveam de unde sa incep. Era stupid din partea mea, deoarece, punand amuleta la gat incepusem sa ma stramb in toate felurile in incercarea de a scuipa foc, de a arunca bile de foc, de a face un gratar sau macar o scanteie. Nimic. Ajunsesem de rasul pasarilor si al pestilor pana la amiaza. Apoi m-am gandit sa schimb strategia de abordare a situatiei, am luat amuleta, strangand-o puternic in pumn sperand ca poate pumnul meu va lua foc deblocand vreo abilitate. Nu se intampla nimic, am inceput sa boxez in fata unui copac, tinand in continuare amuleta strans in pumn, gandindu-ma ca poate se activeaza doar dupa putin timp de "acomodare" sau de incalzire. Puteam lasa copacul KO, amuleta nu se activase, asa ca am aruncat-o prin aer intr-o ultima incercare de utilizare a acesteia, era o frustrare gandita, sperand ca ceva se va intampla atunci cand las impresia ca renunt si ca poate atunci amuleta se transforma in ceva, o sageata de foc sau o pasare Pheonix. Inutil. Merg sa ridic amuleta si ma asez pe iarba, sprijinindu-ma in mana stanga si rasucind amuleta in maini. Pe fata era simbolul lui Talos, iar pe fata interioara cea a focului, dar pe spate scria ceva. "Burn". Citesc cu voce tare si cele doua simboluri devin cateva clipe rosii ca focul, apoi se sting. Un cod de activare. "O vraja" cum ar numi-o ceilalti. Imi pun amuleta la gat si ma ridic in picioare, zicand codul de activare. Simbolul amuletei lumineaza puternic, iar eu simt o fierbinteala in maini, ma indrept rapid spre lac si bag mainile in apa, acestea insa provocand o mica explozie. Imi privesc palmele si atunci cred ca inteleg. Ma departez de apa ignorand stropii de pe mine si merg langa singurul copac din zona, cel in fata caruia imi testam talentul in ale boxului. Pun mana pe trunchiul copacului si rostesc incantatia, o flacara puternica albastra iesind din mana mea, carbonizand trunchiul copacului la baza, acesta cazand zgomotos. Reincerc tehnica, dar se pare ca am un interval de 15 minute de asteptare intre utilizari, este o informatie utila care mi-ar putea salva viata candva. Se pare ca tehnica functioneaza prin intermediul bratelor, ce ating in acel moment fiind carbonizat. "Burn" se va dovedi util in viitor. Daca voi avea ocazia sa o folosesc.
Dar daca nu? Probabil lupte vor aparea in viitorul meu, si, cel mai probabil adversarii vor fi puternici, multi mai puternici decat mine. Trebuie sa imi inteleg perfect tehnicile, am inteles ca o pot reutiliza dupa 15 minute, dar nu pot sa nu ma gandesc ca as avea nevoie de un partener de antrenament pentru aceasta tehnica. Oare este cineva pe lumea asta care sa merite capatarea unor arsuri doar de dragul intelegerii unei tehnici? Nici macar infractorii. Sau poate ca da, dar nu voi fi eu cel care serveste acest tip de justitie. Asa ca plec de langa lac chiar atunci cand soarele isi incepuse apusul, o alta zi se incheia pentru toti. Am o noua tehnica, de care, insa, sunt nesigur. Ajung in oras si ma plimb pe langa blocurile linistite, aici, la margine, lumea este mai linistita, nu din educatie, dar preventiv, este mai bine sa nu atragi atentia, sau asta se considera. La cateva strazi distanta aud sunetele unei batai, nu raman impartial si ma indrept destul de rapid incat sa vad un cuplu agresat de o gasca de golani. In general as fi mai calculat, dar cum ma apropii rapid si incep sa car o ploaie de pumni in stanga si in dreapta, lasand la pamant o parte din agresori, apoi ma indrept spre cel care parea liderul grupului, cel care tinea un briceag spre fata, zambind in fata fricii ei. Briceagul ii este inutil, 0 talent de cutitar, deoarece il iau rapid si il arunc in pieptul celui care ii tinea la pamant iubitul fetei. Va credeti puternici? Habar nu aveti ce e puterea. Ii pun mana dreapta pe fata si il strang de parca as vrea sa strivesc o rosie, tipetele lui deja se aud, dar asta este abia inceputul. "Burn". Cateva tipete scurte, apoi acel mare lider cade la pamant lat, cu capul carbonizat. Ceilalti incearca sa fuga, insa ii prind pe rand si ii leg, vor avea aceeasi soarta ca liderul lor. La fiecare 15 minute.

User avatar
Jerr
Jucător RPG
Jucător RPG
Posts: 539
Joined: Sat Sep 23, 2017 8:45 am
Username AK: JerryCo
Nume: Thomas Sagan
Varsta: 20
Sex: Masculin
Rasa: Mutant

Re: Antrenament- Thomas Sagan

Post by Jerr » Fri Dec 08, 2017 9:25 am

TOM


Situatia era destul de grava pe front, dar mai ales, in spatele lui. Soldatii modificati incercau sa se apere de dorinta oamenilor de a-i nimici. Thoms incercase sa lupte contra lor, acestia castigau teren, dar era un masacru, nu existau castigatori, doar multa moarte, care aducea la randul ei o dorinta si mai mare de a ucide. Asemeni rechinilor, soldatii sunt scosi din minti atunci cand simt miros de sange. Dar la baza toti eram oameni, insa pentru a supravietui Thomas continua sa lupte, dar lupta devenea imposibila pentru modificati, oamenii se pregateau de folosirea armelor de distrugere masiva pentru a extermina amenintarea reprezentata de acesti soldati, propria lor creatie. Pentru primul soldat, lupta si amenintarea s-au termint atunci cand a fost nevoit sa isi ucida tatal adoptiv, acolo a pus linie si a intors sptele fronutului, plecand din unitatea pe care cu greu au cucerit-o. Trecand pe langa laboratoare, Thomas vede niste bazine pline cu apa, se apropie de singurul ramas intreg, luminat de cateva neoane albastre si priveste inauntru la pisica ce plutea in bazin, aceasta din urma privindu-l la randul sau. Thomas apasa cateva butoane si goleste bazinul apoi il deschide, luand pisica in brate si fugind cu ea. Dupa cateva experiente, cei doi s-au atasat unul de altul, pisica ramanand dupa el. Interesant la ea este ca este un experiment precum mana soldatului , aceasta isi poate schimba structura moleculara devenind fum, poate pluti si poate disparea. Tehnica utila atunci cand vrea sa prinda soareci, dar in lupta este nefolositoare. Oricum Thomas vrea sa isi apere animalutul, nu sa il arunce in lupte in care ea nu are ce cauta, mai ales dupa atatea experimente.

Post Reply